Sari la conținut

Expoziţie caritabilă despre o călătorie în ţara inorogilor

În Islanda, infracţionalitatea este o noţiune de dicţionar, iar cuvinte precum violenţă, arme sau furt sunt aproape inexistente. Aici, în nordul Oceanului Atlantic, oamenii par să traiască într-un altfel de timp, într-un spaţiu fantastic de care orice pasionat de arta fotografică nu are cum să nu se îndrăgostească.

Alina şi Cătălin sunt jurnalişti. În luna septembrie, au călătorit în Islanda. Au adus cu ei un pic din magia locului pe care l-au imortalizat pe hârtie fotografică. În centrul atenţiei: un inorog.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: Metafora inorogului deja o aveam în cap, am ajuns acolo, ştiam ce găsesc, şi nu vreau să dezvălui cum am întâlnit inorogul dar l-am întâlnit, am pregătit asta din timp, şi iată expoziţia!

Alina Bădălan, jurnalist: Noi am pornit expoziţia cu gândul de a face un eveniment doar cu prietenii pentru sufletul nostru. Apoi, ne-a venit ideea să o facem pentru altcineva. Să ne expunem pe noi dar să donăm banii din ceea ce am fi vândut pentru altcineva? Pentru cine? Bun, ne-am gândit la Adelin pentru că îl ştiam pe Adelin de mai mulţi ani pentru că obişnuiam să interacţionez cu el, la telefon.

Un tărâm al legendelor, un inorog, doi jurnalişti şi o călătorie.

5.000 de kilometri. Atât au călătorit Alina şi Cătălin până în Islanda, tărâmul focului, al gheţii şi al peisajelor care îţi taie răsuflarea. Călătoria nu a fost doar un vis devenit realitate, ci a avut şi un scop artistic. Cei doi au surprins în sute de imagini povestea unui inorog, într-un spaţiu magic.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: Proiectul a început cu o călătorie în Islanda, o călătorie pe care am planificat-o de mult timp, pentru că de mult timp aveam proiectul ăsta în cap, de-a surprinde un inorog într-o ţară fantastică şi anume în Islanda. De fapt, e o ţară care-ţi oferă nişte locuri şi nişte peisaje... Vitual este, pentru fotografi, este extraordinară.

Alina Bădălan, jurnalist: M-am întors cu mai mult zen. Apoi, m-am întors cu o privire mai proaspătăt asupra lumii. Cu mai multă relaxare, cu mai mult calm interior şi, cred, cu mai mult chef de a trăi. Şi cu mai multă dorinţă de a mă uita pe cer, căutând să văd dacă nu cumva într-o seară o să apară aurora boreală şi la noi.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: E o ţară suprarealistă am putea spune, o insulă suprarealistă în mijlocul oceanului, o insulă care-ţi oferă aproape tot spectrul vizual de care ai nevoie, de la vulcani, gheţari, adică ai foc, ai gheaţă, ai cenuşă, muşchi care se aşază pe lava topită, ai ocean, ai lacuri, ai... Este foarte ofertantă din punct de vedere vizual şi îţi oferă prin combinaţia asta halucinantă de peisaje, îţi oferă o perspectivă unică, mai ales că este şi foarte puţin populată.

În acest colţ de lume a luat naştere o expoziţie de fotografie caritabilă pe care cei doi jurnalişti au organizat-o pentru a aduce un pic de bucurie în viaţa unui copil nevăzător, Adelin.

Adelin citeşte în Braille numele dat uneia dintre fotografiile din expoziţie: Lapte şi miere.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: Aici, unde ai citit tu „Lapte şi miere”, este un inorog care stă chiar pe malul unui mic râuleţ, un râuleţ care are o culoare foarte interesantă, e un bleu, pentru că apa este din apa termală din Islanda şi malurile râului sunt din cenuşă, din lavă uscată.

Alina Bădălan, jurnalist: Adică sunt negre.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: Deci malurile sunt negre iar râul este bleu, cu apă caldă.

Adelin: Interesantă combinaţie de culori. Cred că dacă aş vedea acea cominaţie m-ar bulversa puţin. Negru cu bleu.

De acum, spun Alina şi Cătălin, povestea nu mai este despre ei şi despre călătoria lor în Islanda, ci despre ceva ce contează infinit mai mult.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: E foarte interesant pentru că am încercat să chemăm oamenii să vină să vadă fotografiile astea şi să-şi dea seama cât de frumoasă e lumea asta şi faptul că sunt foarte mulţi oameni care nu o văd. Tocmai ăsta este şi motivul pentru care am pus denumirea fotografiilor în Braille pentru ca oamenii, chiar văzătorii, să-ncerce să-şi imagineze cum ar arăta lumea asta doar din a simţi nişte puncte în relief. Pentru că un nevăzător, el îşi poate doar imagina ce e în spatele realităţii lui apropiate şi mai ales nici nu cred că gândeşte o compoziţie fotografică ce ar putea însemna ea.

Adelin este un tânăr foarte isteţ, dar foarte sărac, povesteşte Alina. Este nevăzător, dar chiar şi aşa, are ambiţii mari. Îşi doreşte să devină profesor de istorie. Mai mult, şi-ar dori ca, printr-o minune, să poată înfiinţa o agenţie de protecţie împotriva răului.

Alina Bădălan, jurnalist: Şi de ce anume vrei tu să protejezi lumea?

Adelin: Mi-aş dori să fie întotdeauna pace. Pace şi numai oameni buni. Să purific lumea de tot ce e rău. Şi de toţi oamenii care nu au suflet bun.

Oamenii au încetat să mai creadă în miracole. Şi, adesea, suntem suprinşi atunci când un nevăzător ne dă o lecţie de optimism şi de încredere că orice pe lumea asta este posibil, dacă îţi doreşti cu adevărat.

Alina Bădălan, jurnalist: Ce înseamnă povestea asta pentru mine? Povestea asta nu mai e pentru mine, este pentru el. Nu ştiam cum să-ţi spun asta şi cum să explic asta, pentru că am foarte multe emoţii care vin din ceea ce am simţit eu că mi-a dăruit Adelin în ultimele 24 de ore. Fiindcă noi, deşi ne ştim de câţiva ani, noi abia ieri, când l-am adus pe el cu maşina de la Galaţi, de-abia ieri ne-am dat seama cât de mult are el de oferit şi cât de mult ne-a oferit în alea câteva ore. Te-nvaţă să fii bun. Te face să vrei să fii bun, fără să-ţi dai seama că încerci să fii bun. Te ajută să intri în lumea lui, să fii părtaş la viaţa lui interioară şi la felul în care percepe el lumea, fără să simţi că ai bătut la uşa aia care e inima lui, fără să simţi că depui tu un efort în sensul ăsta, ci pur şi simplu are un fel foarte natural şi foarte spontan de-a veni către tine.

Să crezi în miracole, chiar şi atunci când nu mai crezi în nimic. Din acest punct de vedere, motivul inorogului pe care Alina şi Cătălin l-au folosit ca personaj principal în fotografii este cea mai bună alegere: oamenii NU cred în inorogi. Deşi poveşti despre ei s-au scris cu miile, în întreaga lume. Fiinţe cu puteri miraculoase şi cu posibilitatea de a se ascunde de privirile oamenilor, inorogii se regăsesc în toate marile mitologii ale lumii. Despre ei se spune că, pe timpul Potopului, ar fi fost cei care au salvat Arca lui Noe.

Alina Bădălan, jurnalist: Pentru mine, inorogul e puterea blândeţii, este forţa de a merge mai departe, e doza aia de mister care există în fiecare lucru şi care-l face să fie atât de frumos, e o fiinţă reală. Cred în inorogi. Eu sunt ferm convinsă că, undeva pe lumea asta, inorogii există.

Cătălin Bălan, jurnalist Digi24: Inorogul, pentru mine, este o metaforă a viselor pe care le ai şi care devin realitate. Şi ăsta este şi motivul pentru care am pus metafora asta lângă o expoziţie caritabilă, pentru că am vrut să ajutăm un copil pentru care şansele sunt destul de limitate într-o lume care nu se gândeşte foarte mult la ceilalţi, ci mai mult la sine. Fiecare dintre noi ne gândim mai mult la noi, şi la viitorul foarte apropiat, şi la confortul nostru, şi să ne fie nouă bine. Proiectul încearcă să adune oameni care cred în inorogi, care cred în lucrurile imposibile devenite realitate şi să-i pună pe oamenii ăştia laolaltă într-un scop comun. Să ajute un copil sau mai mulţi copii, pentru că proiectul se poate dezvolta foarte mult şi putem ajuta o întreagă clasă de nevăzători de la Liceul special de nevăzători din Buzău.

Până la urmă, bunătatea despre asta ar trebui să fie: despre a dărui celor care nu îndrăznesc să ceară nimic, dar care ştii că au atâta nevoie de tine.

Alina Bădălan, jurnalist: Încearcă să nu iei nimic, ci să dai. Asta-mi place foarte tare, încearcă să nu iei nimic, ci să dai.

Sursa: Digi24