Sari la conținut
News Alert

Povestea lui Antim Ivireanul

În 1713 hotărăște să ridice mănăstirea tuturor sfinților și își donează întreaga avere în acest scop. Mai mult, închină în fiecare an un dar special sfintei Agatha și lasă scris celor ce aveau să-i urmeze: „să se îmbrace o fată cu ie, cu rochie, cu cizme, cu brâu, şi să i se dea 230 de bani, pentru căci în ziua pomenirii sale, prin descoperire dumnezeiască am hotărît să zidim biserica”. Trei ani mai târziu avea să fie asasinat aproape de Adrianopol, chiar de turcii care îl duceau în surghiun. Aflăm imediat povestea lui Antim Ivireanul, un cărturar în straie monahale.

Antim s-a născut în Iviria, Georgia de astăzi, de unde a fost răpit de turci și dus la Istanbul. După 1689, în jurul vârstei de 40 de ani, patriarhul Ierusalimului îl trimite în Tările Române. Ajunge repede mitropolit iar, în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, își asumă o misiune educativă fără precedent: să publice în limba română, cu litere chirilice, puținele cărți ce se foloseau în acea vreme aici: cărțile bisericești. Asta pentru că în bisericile românilor, liturghia se auzea doar în slavonă.

Policarp Chițulescu, director - Biblioteca Sfântului Sinod: Sf. Antim a avut acest curaj de a deschide drumul și de a face accesibil mesajul divin în limba cunoscută și folosită de popor. Să fim foarte atenți, se slujea în limba română. Românii au învățat limba română din biserică și au învățat aceeași limbă română, după cărțile sf Antim atât în Valahia, cât și în Moldova și în Transilvania. Deci limba română elevată, cultivată s-a învățat, s-a cultivat și e aceeași limbă română, de fapt, între toți românii. Deci, aceasta le-a întărit și sentimentul că românii de o parte și de alta a munților sunt aceeași națiune, aceeași credință.

Mitropolitul Antim Ivireanul creează la București o tipografie după modelul tiparniței lui Gutenberg. O tipografie putea trece foarte ușor drept un act de sfidare. Imperiul Otoman a interzis tipografiile considerate vrăjitorie. La Veneția sau în Olanda cărțile bisericii ortodoxe erau dificil de publicat din cauza cenzurii papale. Așa se face că centrul tipografic de la București funcționa ca un nucleu cultural fără precedent. Mai mult, domnitorul Brâncoveanu și mitropolitul nu au ezitat să trimită tiparnițe și meșteri în Siria sau în Georgia, la Alba Iulia sau la Brașov pentru a răspândi un mesaj considerat periculos: învățătura.

Pe aceeași temă