Schimbarea paradigmei prin trecerea de la conceptul de semestre/trimestre la module este una binevenită, dar prezentată doar pe jumătate, incomplet. Arată ca niște teme făcute pe genunchi. O idee bună ce riscă să fie compromisă de slaba pregătire.
Noroc cu faptul că domnul Cîmpeanu ajunsese la ananghie bâlbâindu-se și contrazicându-se singur între varianta de semestre și cea de trimestre și, așa cum ne-a obișnuit, ca să nu își recunoască greșeala, a căutat febril o a treia cale de mers înainte. Ceva scos din mânecă pe ultima sută de metri. Energia asta ne-a prins bine nouă, celorlalți, pentru că, în felul acesta, ceva l-a împins și a avut curaj să reformeze mai mult.
Conceptul de module educaționale este o structură îmbrățișată de mai multe modele educaționale din vest. Are în spate o abordare psihologică a efortului intelectual - sprinturi de cinci-șase săptămâni urmate de un repaus. Dar, dincolo de forma containerelor în care vrem să începem să turnăm educația copiilor, e nevoie de multă claritate pe alte componente corelate. Las mai jos o listă de idei, aprecieri, dar și aspecte dificile ce trebuie rezolvate odată cu această decizie:
Prima și cea mai spinoasă întrebare: modificăm structura anului școlar… ca să ce? Ca să le fie elevilor mai bine, înțeleg. Dar avem, de asemenea, probleme fantastice de conținuturi educaționale total inadecvate, nesincronizate și, în continuare, mult prea multe. Structura de șase săptămâni înseamnă o regândire majoră în conținut, iar aici, cu DOAR cinci luni înainte, nu știm nimic. Dacă adunăm numărul de ore zilnice de școală cu cele de teme acasă, ne dăm seama că în fiecare zi încălcăm legea sănătății publice. Fără să mai adăugăm meditații, cluburi sportive, activități artistice etc.
Toată lumea se întreabă apoi: bun, dar cum va funcționa totul? Avem mai mult decât o schiță de calendar? NU. O suită întreagă de ordine de ministru care fac referire la conceptul de SEMESTRE nu vor mai putea fi aplicate. Inclusiv sistemul de acordare a burselor pentru viitorul an școlar va trebui să fie modificat. În septembrie 2022, vor fi acordate burse în funcție de notele, media și absențele din semestrul II al anului curent. Dar până când? Până în decembrie 2022?
Alte întrebări și alte dispute: se elimină tezele. Pe noul model, e clar că e nevoie de transformarea modelului de evaluare. Ministrul anunță evaluare digitalizată standardizată la început și sfârșit de an școlar - alocată pentru corectare altor profesori decât cei de la clasă (pe modelul corectării lucrărilor de la evaluările naționale). E oare suficientă evaluarea de început și final? Cum anume vor fi date notele? Ce cadență de predare va fi abordată pe fiecare modul? Cât să fie direcționat către predare, cât către evaluare? - dacă noi luăm decizia în martie, până în luna august profesorii nu vor avea timp să absoarbă noile standarde. Facem în august programe de pregătire? Sau le facem intensiv între 1 și 5 septembrie? Sau începem reforma și apoi o abandonăm?
Ce ar putea să iasă bun de aici: pe noul model anunțat, se ajunge la un total de 180 de zile de școală - lucru pe care și eu, alături de colegi, l-am cerut - printr-o inițiativă legislativă blocată momentan la sertar. Nu voi intra în expunerea de motive pentru care a stabiliza numărul de zile de școală anuale este un idee bună. Am făcut-o în repetate rânduri în trecut (intervalul anunțat 5 septembrie - 16 iunie permite acest lucru).
Alte lucruri bune: vacanța din februarie se poate lua diferențiat la nivel de județ între 3 variante - oricând între 6 și 24 februarie. O inițiativă asemănătoare, inițiată de colegul meu deputat Alin Apostol, este și ea blocată pe circuitul legislativ în Parlament (ca mai toate legile din opoziție).
Notez și că „Săptămâna Școala Altfel” și „Săptămâna Verde” - din modulele 4 și 5 sunt iar lucruri bune. Dar e important și aici să existe o metodologie urmată, altminteri ajungem ca elevii să nu aibă niciun fel de activități și să fie trimiși acasă, așa cum în mod trist se întâmplă în unele școli astăzi.
