Deținutul Petrișor

Petrișor avea 21 de ani când l-am cunoscut și era închis la Penitenciarul pentru Minori și Tineri Craiova. Petrișor făcea pușcărie de la 15 ani.

A fost închis întâi la Penitenciarul pentru Minori și Tineri, apoi, când a făcut 21 de ani, a fost mutat la Drobeta-Turnu Severin, la adulți. Pentru că a făcut mai multe prostii (l-au prins cu telefon mobil și a înjurat gardienii) Petrișor s-a întors la Craiova, de data asta la Penitenciarul de Maximă Siguranță.

Foto: Cosmin Bumbuț

Petrișor a crescut de la șapte ani într-un centru de plasament din Băbeni, județul Vâlcea. A ajuns acolo după ce a fugit de acasă de mai multe ori, de frica tatălui vitreg.

Când Petrișor avea trei ani, tatăl l-a lovit cu piciorul și i-a spart dinții. De câteva ori l-a dat afară, desculț în zăpadă. L-a bătut cu frânghia de la tractor udă de motorină. L-a bătut cu palmele și cu picioarele.

Petrișor nu a avut prea multe șanse în viață.

Iar pe Petrișor nu l-ar ajuta grațierea, pentru că s-ar întoarce în penitenciar într-un an de zile.

“Pușcăria m-a crescut pe mine”, mi-a spus Petrișor. Pentru el, penitenciarul este a doua casă.

În România, guvernanții propun grațierea colectivă pentru a rezolva problemele din închisori. Dar dacă statul ar vrea să-l ajute pe Petrișor, atunci ar crea un program post-detenție. Chiar dacă îl grațiază pe Petrișor, băiatul acesta și alții ca el se vor întoarce într-un an la pușcărie, pentru că în libertate nu există soluții pentru ei.

Dacă statul ar vrea să-l ajute pe Petrișor, atunci i-ar plăti chiria timp de șase luni și l-ar sprijini să-și găsească un loc de muncă după eliberare. Petrișor și alții ca el nu ar mai recidiva, iar penitenciarele s-ar mai goli.

În penitenciarele din România trăiesc 30.000 de deținuți. Aproape jumătate dintre ei sunt recidiviști.

În ultimii ani, am documentat o serie de proiecte jurnalistice în mai multe închisori și am discutat cu zeci de deținuți.

Penitenciarele din România sunt pline cu cei mai săraci dintre români, cei care au suferit cel mai tare pentru că niște politicieni corupți le-au furat banii pentru educație și sănătate. Pentru mulți dintre ei, condițiile din detenție sunt mai bune decât cele pe care le aveau acasă: au toaletă în cameră, dușuri cu apă caldă și trei mese pe zi, care conțin obligatoriu carne.

Cea mai mare problemă din România nu e aglomerația din penitenciare. Cea mai mare problemă este că nu avem programe post-detenție și că pușcăriile sunt pline de recidiviști pentru că oamenii aceștia săraci și needucați (adevărate victime ale politicienilor corupți) nu au soluții după ce sunt eliberați.

Despre autoare: Elena Stancu este jurnalistă și a înființat un proiect independent împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț: Teleleu. Cei doi călătoresc într-o rulotă și se bazează pe donațiile cititorilor pentru a continua să spună povești din România.

Editor: Laura Ștefănuț (follow)

Pentru comentarii puteți intra pe postarea Facebook