Suntem încă sub șocul celor întâmplate în SUA, dar nu ne putem permite să ne simțim șocați astăzi și să uităm mâine. Democrația este fragilă, țintă recurentă a atacurilor din interior și din exterior. Noi, apărătorii democrației, ne-am făcut vinovați de neglijență și de a fi nutrit convingerea naivă că democrația, împreună cu valorile și libertățile sale, se apără singură.
Avem dovada foarte concretă, și tragică în același timp, că acest lucru nu se întâmplă și că multe persoane și-au pierdut pur și simplu încrederea în instituțiile democratice. Știm, de asemenea, că sfera digitală creează atât oportunități, cât și riscuri uriașe pentru democrații și că a venit momentul să punem un pic de ordine în expresia digitală a democrației. Faptele aparțin tuturor, opinia aparține unei persoane.
Această distincție a fost prejudiciată, iar semințe a ceea ce s-a întâmplat în SUA se regăsesc și în Europa. Ea poate fi reparată numai dacă există încredere - în știință, în guverne și în societate.
Rolul marilor companii din domeniul tehnologiei informației (Big Tech) se află, în prezent, în centrul atenției. Da, acestea au permis teoriilor conspirației să înflorească. Da, acestea au câștigat bani din dezinformare și au permis unor actori răuvoitori să își urmărească scopurile economice sau politice. Da, au ocolit responsabilitatea și obligația de a da socoteală și da, influențează sau chiar pot controla dezbaterea noastră democratică.
Faptul că pot reduce la tăcere un președinte al SUA în exercițiu pe baza unor criterii neclare și fără vreun control poate fi periculos pentru libertatea de exprimare. Chiar dacă cred că incitarea iresponsabilă la violență a președintelui Trump impunea luarea de măsuri, este limpede că nu putem continua așa.
Ce putem face?
În primul rând, avem nevoie de reglementări mai stricte, de obligații a căror aplicare poate fi mai bine controlată și de o responsabilitate sporită a actorilor din domeniul digital. Am propus recent un act legislativ privind serviciile digitale și un act legislativ privind piețele digitale care vor spori responsabilitatea platformelor online și vor clarifica normele de eliminare a conținutului ilegal. Acestea sunt propuneri inovatoare, dar este nevoie de timp pentru ca ele să devină realitate, iar noi avem nevoie să acționăm acum.
Ajung astfel la cel de al doilea punct. Avem nevoie de măsuri imediate pentru a reorganiza participarea noastră democratică în era digitală și pentru a dispune de instrumente mai bune de combatere a dezinformării și a conținutului dăunător.
Planul de acțiune european pentru democrație reprezintă jaloanele a ceea ce ar trebui să facem în continuare în acest domeniu.
Avem nevoie de un nou pact împotriva dezinformării, avem nevoie de o gestionare responsabilă a algoritmilor și de întreprinderi care să nu reacționeze la întâmplare, ci să devină, mai degrabă, parte a unui sistem previzibil și transparent.
Simpla reglementare nu va răspunde tuturor aspectelor vieții digitale și, după părerea mea, nici nu ar trebui să o facă. Nu trebuie să sacrificăm libertatea de exprimare care are nevoie de un spațiu deschis — inclusiv digital, dar trebuie să remodelăm modul de gândire al întreprinderilor și al lucrătorilor din domeniul tehnologic. Arhitecții respectă nu numai legea, ci și coduri etice, pentru a se asigura că clădirile pe care le proiectează sunt sigure pentru oameni. Programatorii și experții IT ar trebui să aibă o abordare similară atunci când își concep algoritmii, lucru pe care îl aud rareori de la liderii din domeniul tehnologic.
În al treilea rând, trebuie să încetăm să mai pretindem că arbitrii de astăzi au vreo concurență, pentru că, în ziua de azi, nu au. Nu putem alege între platforme în același mod în care alegem supermarketul pe care îl frecventăm. Situația se prezintă, mai degrabă, ca și cum aș spune că nu îmi place autostrada dintre Bruxelles și Paris, așa că aleg să construiesc o nouă autostradă. Din acest motiv, aceștia trebuie să fie supuși normelor și responsabilităților speciale propuse în actul nostru legislativ privind piețele digitale.
În fine, trebuie să realizăm și faptul că Trump nu este atât o cauză, cât mai ales un simptom. Chiar după ce acesta va fi părăsit scena, cauzele profunde ale divizării, ale neîncrederii și ale frustrării nu vor dispărea și nici nu sunt trăsături care aparțin exclusiv societății americane. Ele sunt prezente și la noi acasă, în Europa.
De aceea este important să nu ne concentrăm doar asupra platformelor. Acestea sunt importante, sunt canalele care pot permite amplificarea masivă și monetizarea conținutului dăunător.
Dar pentru ca societățile și democrațiile noastre să devină mai puternice, trebuie să ne concentrăm și asupra producătorilor de dezinformare, asupra situației și rolului mass-mediei tradiționale și, nu în ultimul rând, asupra noastră, a cetățenilor.
Trebuie să consolidăm mass-media și societatea civilă care nu sunt tributare implicării utilizatorilor și publicității, dar care joacă un rol în furnizarea de informații în cadrul dezbaterii democratice.
Apoi, trebuie să ne asigurăm că educația noastră corespunde realității digitale. Noi, toți, trebuie să devenim mai educați din punct de vedere digital, trebuie să învățăm să gestionăm supraîncărcarea cu informații, să înțelegem elementele de bază a ceea ce se întâmplă online și să înțelegem de ce vedem lucrurile pe care le vedem.
Acest lucru ne va permite să navigăm online în condiții de siguranță și aceasta este cea mai bună modalitate de a crește reziliența democratică. Orice am face, trebuie să acționăm întotdeauna în limitele libertății de exprimare și ale celorlalte drepturi, pentru a apăra democrația, nu trebuie să o încarcerăm.
Pentru mine, lecția cea mai importantă din toate acestea este că trebuie să acționăm și să luptăm atât offline, cât și online. Nu trebuie să mai acceptăm, ca și cum ar fi normale, atacurile asupra valorilor, statului de drept, judecătorilor independenți și mass-mediei.
Trebuie să răspundem, trebuie să arătăm oamenilor că riscurile la adresa democrației sunt riscuri la adresa drepturilor și libertăților lor. Trebuie să găsim regăsim entuziasmul, oricât de banală ar părea realitatea democratică.
Și trebuie să fim atenți să nu lăsăm oameni în urmă. De la interzicerea lui Trump, mulți dintre susținătorii săi au migrat către alte spații online, închizându-se în bule și mai ermetice. Nu îi putem uita. Trebuie să găsim o modalitate pentru ca aceștia să fie din nou parte a dezbaterii democratice și pentru a reconstrui încrederea cetățenilor în democrație.
Venind dintr-o fostă țară comunistă, Cehoslovacia, am cunoscut ce înseamnă viața fără democrație și drepturi egale. Da, democrația nu este perfectă. Este o reflectare a ceea ce suntem, dar cel mai mare avantaj al acesteia constă în faptul că depinde de noi, oamenii, și de încrederea noastră reciprocă. Acesta este realmente un lucru pentru care merită să luptăm.
