Începutul în politică este asemănător pentru cei mai mulți tineri dornici de a rezolva probleme sau de a schimba ceva. Este mult entuziasm, sunt multe idei, multă dorință de acțiune. Cu timpul, fiecare trăiește propriile experiențe și învață propriile lecții. Unii dintre tineri devin dezamăgiți de politică, iar o parte învață „jocul" câmpului politic și se conformează regulilor vechi de când lumea.
Ceea ce pot menționa din experiența mea de până acum este că, în timp, am ajuns să înțeleg ceea ce remarca un politolog și diplomat britanic: „singurul mod de a exercita puterea în democrațiile noastre nu este să tragi de manete și să apeși pe butoane, ci să construiești coaliții. Nu poți realiza lucruri decât dacă îi convingi și pe alții să ți se alăture."
Poate părea frapant că ideile bune, proiectele care aduc soluții moderne și benefice nu se impun de la sine. De altfel, această nedumerire este o sursă inepuizabilă de subiecte de presă, ceea ce este foarte bine. Dar trebuie să spunem deschis și să înțelegem cu toții că politica funcționează altfel: puterea de a pune în practică o idee bună sau un proiect extraordinar depinde de capacitățile și posibilitățile unui om politic de a convinge și pe alți politicieni să îi voteze acel proiect. Cu cât vor fi mai mulți oameni politici dispuși (dispuși) să se alăture unei idei, cu atât mai mult cresc șansele ca acea idee să devină un proiect pus în practică.
Și nici măcar acest tablou explicativ nu este complet. Planul, proiectul tău inițial suferă modificări pe parcurs, ideea de bază se supune unor observații sau amendamente venite din partea celor cărora le ceri să te susțină și vrei să te voteze. Dacă ești un tip mai rigid, ai toate șansele să fii singurul care rămâne să-și susțină ideea, deci nu o vei vedea realizată într-un proiect. Dacă ești dispus să fii flexibil și să înțelegi că susținerea celorlalți vine la pachet cu solicitări de revizuire sau completări, poți spera să te susțină suficienți politicieni și să fie votat proiectul tău.
Am observat că indiferent de calea aleasă, nu vei scăpa de acuzații și catalogări. Fie vei fi privit ca un politician cu care nu se poate negocia, fie se va spune că faci prea multe compromisuri (sau blaturi). Este un motiv suficient de bun să fii pregătit și să te ții tare pe picioare. Reziliența e una dintre calitățile care dau marii lideri și asta nu doar în politică.
O ultimă remarcă. Probabil ai auzit de multe ori că cea mai mare calitate a unui om politic este răbdarea. Cred că e și calitatea cel mai greu de deprins și înțeles. Este complicată pentru că a avea răbdare în contextul unei cariere politice vine la pachet cu experiența, caracterul, capacitatea de anticipare, să știi cum să gestionezi eșecurile și victoriile, să te deprinzi cu luminile scenei, dar să ai tăria să accepți și zonele de penumbră sau chiar marginalizarea. Sunt importante calitățile de lider, flerul, apropierea de oameni, capacitățile de negociere, abilitățile de bun observator. Lista poate continua, dar mă opresc aici.
Acestea sunt câteva aspecte pe care le-am învățat în, din, și despre politică și pe care ți le pot împărtăși. Înarmează-te cu răbdare și atrage oameni care să-ți susțină ideile indiferent de domeniul în care activezi.
