Dreptul la educație nu este negociabil. România este, însă, departe de a-l asigura pentru toți copiii. Statististicile ne arată că aproape jumătate dintre copii se nasc în familii aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială. Pentru a le asigura dreptul la educație, e nevoie de o viziune integrată și de resurse utilizate inteligent ca să punem în practică acea viziune integrată. Fondurile europene ar trebui să fie parte din soluție, pentru ca educația gratuită, care oferă șanse tuturor copiilor, să fie o realitate în România.
Iluzia că există o viziune pentru combaterea sărăciei și creșterea accesului la educație
România are acces la miliarde de euro din fonduri europene ca să reducă sărăcia și să crească accesul la educație al copiilor defavorizați, prin Programul Incluziune și Demnitate Socială (PoIDS) pe care și l-a asumat Guvernul pentru perioada 2021-2027. Acest program vizează mai multe categorii de persoane vulnerabile, iar în urma lui ar trebui să crească accesul la servicii sociale și calitatea acestor servicii pentru persoanele vulnerabile, să avem un sistem național de sănătate și autorități locale capabile să răspundă nevoilor persoanelor vulnerabile.
Pentru a reduce sărăcia în rândul copiilor, PoIDS are printre obiective dezvoltarea rețelei de asistență medicală și a consilierilor școlari, modernizarea rețelei școlare, programe de tip before și after school cu masă caldă pentru copiii cu risc de abandon școlar; transport pentru elevi, inclusiv acordarea de sprijin material pentru familie, ca măsură din cadrul unui pachet integrat. România are și o Strategie foarte stufoasă pentru combaterea sărăciei pentru perioada 2022-2027, în care se regăsesc obiective similare și intenția de abordare integrată.
Realitatea - superficialitatea Guvernului
Dorind probabil să arate cât se grăbește să reducă sărăcia din România, să pună mâna pe toți banii europeni care stau și ne așteaptă de doi ani și amintindu-și târziu de copiii care au început deja școala, Guvernul a început în forță cu ce îi era mai la îndemână. A adoptat o ordonanță de urgență, la o lună după ce a început școala, la fel cum au întârziat gratuitatea la transport și masa caldă, cornul și laptele, iar Guvernul a luat înapoi banii economisiți din întârzierea lor pentru a-i împărți Ciolacu după bunul plac, prin fondul de rezervă.
Din toate măsurile PoIDS, Guvernul a ales cu penseta acordarea de tichete sociale, căci atât poate el. Cu serviciile integrate e mai greu. 410.000 de copiii defavorizați ar urma să primească pentru următorii patru ani câte 500 lei în fiecare an școlar ca să își cumpere rechizite și haine. Însă anul acesta școlar a început de două luni și probabil Guvernul își imaginează că acești copii au luat cu împrumut rechizite și haine până se descurcă el din ițele birocrației în care s-a băgat singur. Banii nu au ajuns încă la cei 410.000 de copii.
Condițiile de eligibilitate sunt diferite pentru preșcolari și elevi, iar încercarea noastră de a pune condiții similare a fost respinsă de Guvern. Guvernul spune că suma nu se poate diminua în același an calendaristic și nu au acceptat amendamentul nostru care elimină dubiile că s-ar putea diminua de la un an la altul. Mai mult, cele 597 milioane de lei pe care le-a alocat Guvernul nu vor fi suficiente pentru toți copiii. Poate și de aceea nu au fost de acord să fie clar să valoarea tichetelor nu va scădea.
Este în stare acest Guvern să reducă sărăcia pe bune?
Cel mai descurajant este că, deși 500 lei pot face diferența într-o familie cu venituri foarte mici, aceștia nu sunt suficienți cât să aibă efect pe termen lung asupra combaterii sărăciei. Aproape 90% din românii aflați în sărăcie nu își schimbă condiția după ce primesc ajutoare în bunuri sau bani prin sistemul de asistență socială. Cu toate acestea, acele servicii integrate la care se face referire în PoIDS sunt menționate fugitiv și incomplet în ordonanța de urgență adoptată de Guvern, ca și cum nu ar conta, deși programul PoIDS prevede clar că sprijinul material este doar o parte dintr-un pachet integrat de servicii.
Știm foarte bine că sistemul de educație este campion la pierderea copiilor pe drum, iar integrarea cu serviciile sociale, de medicină sau implicarea consilierilor școlari, că sunt ele menționate sau nu într-o ordonanță scrisă pe grabă de Guvern, sunt doar visuri pe care nu cred că le vom vedea prea curând realitate, dacă nu vom avea în Guvern miniștri cărora să le pese mai mult decât de buzunarul propriu.
România a cheltuit deja mai mult de 2 miliarde de lei din fonduri europene în ultimii 10 ani pentru a reduce numărul de copii care părăsesc timpuriu școala. Însă fără rezultate vizibile. Tot România începe cu mare întârziere cheltuirea miliardelor pe care le avem la dispoziție pentru reducerea sărăciei prin servicii integrate - și începe fără servicii integrate.
În goana după voturi obținute cu orice preț, actuala coaliție PSD-PNL este în stare să mintă pe oricine că va ieși din sărăcie cu 500 de lei, în timp ce aceeași coaliție PSD-PNL vinde iluzia că are o viziune pentru a combate sărăcia copiilor din România.
