CANBERRA – Fostul ambasador al SUA la Națiunile Unite, Samantha Power, numea războaiele de genocid „o problemă infernală”. Astăzi, pe măsură ce administrația Președintelui american Donald Trump amplifică tensiunile cu Iranul, comunitatea internațională trebuie să accepte perspectiva unei „confruntări infernale” între cele două țări.
Deocamdată, SUA și Iranul spun că nu vor război. Însă pas după pas, acestea se îndreaptă inexorabil spre un punct de coliziune. SUA și-a intensificat desfășurarea de forțe militare în vecinătatea Iranului prin trimiterea formațiunii navale de atac condusă de portavionul USS Abraham Lincoln și a unei unități de bombardiere în Orientul Mijlociu pentru a preveni posibilitatea ca regimul iranian să întreprindă acțiuni agresive. Liderii iranieni au denunțat acțiunea ca război psihologic și o consideră o provocare în scopul atragerii țării într-un conflict militar.
De la preluarea președinției americane, Trump nu a ratat nicio ocazie să descrie Iranul ca pe o sursă a tuturor relelor (inclusiv a terorismului internațional) din regiune și nu numai. El a inversat politica de deschidere a predecesorului său, Barack Obama, și exercită o presiune maximă asupra regimului din Iran urmărind trei obiective.
În primul rând, administrația Trump vrea să obțină schimbarea regimului sau măcar o schimbare în comportamentul acestuia. Apoi, se dorește degradarea economiei Iranului pentru ca acest stat să nu mai fie un jucător regional cu influență. În al treilea rând, administrația SUA vrea să consolideze poziția Israelului, cel mai loial și mai puternic aliat al Americii în Orientul Mijlociu și să instituie relații strategice strânse între statul evreu și țările arabe care se opun Iranului (printre care Egiptul și statele din Golf în frunte cu Arabia Saudită).
Pentru atingerea acestor obiective, Trump a retras SUA din acordul nuclear cu Iranul din 2015 (JCPOA). Administrația sa a impus sancțiuni dure asupra Iranului, care afectează toate sectoarele economice ale țării și au determinat unele companii străine să-și oprească afacerile cu această țară. Și, într-un gest fără precedent făcut luna trecută, Trump a etichetat Garda Revoluționară Islamică, forțele de elită ale armatei Iraniene, drept organizație teroristă.
John Bolton, consilierul de securitate națională al lui Trump, susținut de Secretarul de Stat Mike Pompeo, spunea recent că „Statele Unite nu caută să intre în război cu regimul iranian, dar este pe deplin pregătit să răspundă la orice atac executat prin interpuși sau direct, de către Garda Revoluționară Islamică sau de forțele iraniene regulate”. Iar asta duce SUA și Iranul cu un pas mai aproape de o confruntare militară care se poate declanșa fie intenționat, fie dintr-un calcul greșit.
În cazul unui război, Iranul nu va avea capacitatea militară să facă față forțelor americane. SUA poate distruge rapid instalațiile militare, amplasamentele nucleare și elementele de infrastructură iraniene. În plus, ar putea să împiedice Iranul să blocheze Strâmtoarea Ormuz prin care se transportă peste 30% din petrolul mondial.
Dar Iranul este capabil să facă orice atac militar din partea SUA - cu sau fără susținerea Israelului și a Arabiei Saudite - foarte costisitor pentru America și pentru regiune. Regimul Iranian ar putea reuși să scufunde câteva nave în punctul cel mai îngust al Strâmtorii Ormuz (unde lărgimea căii de navigație are doar 3,2 kilometri) pentru a bloca circulația. Mai important, Iranul a dezvoltat o strategie de război asimetric bazată pe elemente de „hard”, dar și de „soft power”. Deși Iranul nu deține o forță de intervenție aeriană modernă, acesta a făcut progrese semnificative în dezvoltarea și producerea rachetelor cu rază de acțiune scurtă, medie și lungă, care au capacitatea să lovească ținte până în Israel.
În plus, regimul iranian ar putea ținti obiective precum Burj Khalifa din Dubai - cea mai înaltă clădire din lume - pentru a declanșa o catastrofă financiară în regiune. Chiar dacă precizia rachetelor iraniene nu poate fi garantată, multe dintre ele ar putea ocoli sistemele defensive. Sistemul anti-rachetă modern al Israelului, Iron Dome, de exemplu, a fost incapabil să neutralizeze toate rachetele primitive lansate din Gaza.
De asemenea, regimul iranian a instituit în regiune o rețea de forțe pe care le influențează. Siria și Irakul au devenit conexiuni importante într-un arc strategic șiit care se întinde din Afganistan până în Liban. Aceste forțe includ segmente din populația șiită din Afganistan, milițiile șiite din Irak și organizația Hezbollah care controlează sudul Libanului și deține mii de rachete gata să atace Israelul. Hezbollah-ul a ieșit din războiul cu Israelul din 2006 mai puternic ca oricând.
Iar Iranul poate să mobilizeze mii de sinucigași cu bombe, extrem de dedicați, care să se sacrifice pentru cauza Islamului și a naționalismului șiit pe care regimul le-a promovat cu succes. Acești kamikaze sunt încorporați în forțele de securitate iraniene și sunt răspândiți în toată regiunea.
Regimul iranian a făcut mari eforturi pentru a-și întări securitatea națională într-un cadru regional favorabil. Din acest motiv, în cazul unui conflict cu SUA, Iranul nu ar fi un oponent neînsemnat. Dimpotrivă, orice atac militar important ar putea determina un infern regional incontrolabil. Ambele tabere au motive întemeiate să nu declanșeze un război.
