O democrație cu anticorpi elimină prin mijloace legale exact acele persoane sau grupări care atacă democrația însăși. Prea mulți experți au arătat de prea multe ori că democrațiile colapsează doar din cauza slăbiciunilor și apoi loviturilor din interior. Acestea au loc atunci când un stat democratic nu mai reușește să impună legislația care protejează tocmai regulile democratice de atacurile subversive, fie interne, fie externe prin interpuși. Nimeni nu este mai presus de lege – acesta nu este doar un slogan, este un principiu care apără toate valorile democratice. Dar numai dacă este aplicat.
Republica Moldova dovedește că are astfel de anticorpi, în ciuda fragilității sale ca stat. Nu mai este o întâmplare că în țara vecină autoritățile țintesc tot ce pune în pericol ordinea democratică și legală. După ce l-au dibuit din vreme pe George Simion că are legături cu lumea tulbure a spionajului rusesc și i-au interzis acestuia accesul în țară, autoritățile moldovene au cerut Curții Constituționale să analizeze suflurosul partid ȘOR. Scopul acestui partid finanțat de Moscova era secretul lui Polichinelle: destabilizare internă, regres democratic, provocări și urmărirea unei agende total străine de interesele moldovenești.
Dizolvarea Partidului ȘOR s-a făcut imediat, din ziua în care Curtea Constituțională a luat decizia, în luna iunie. Cu liderul Ilan Șor căutat de justiție la nivel internațional (condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul Furtul Miliardului), cu alt lider (Marina Tauber) aflat în arest la domiciliu, cu investigații extinse asupra finanțărilor dubioase și ale raportărilor false către fiscul moldovean, Partidul ȘOR submina constant democrația și obiectivele majore de integrare europeană ale statului vecin.
Parlamentarii fostului partid ȘOR, cinci la număr, nu li s-a permis să intre în alte partide politice, ei activând ca independenți. La fel se întâmplă și cu ceilalți reprezentanți aleși la nivel local. Un partid care activa de fapt ca un grup criminal subversiv a fost destructurat de Curtea Constituțională a Republicii Moldova. Deși este o premieră pentru țara vecină să dizolve un partid politic cu agendă antinațională, nu a fost totuși primul gest în care justiția moldoveană să apere statul de drept, interesul național și valorile democratice. Celălalt caz îl are ca protagonist pe un lider de galerie din România care pozează în unionist și tulbură violent Parlamentul de la București.
Republica Moldova l-a tratat în consecință pe George Simion și din 2018 i-a interzis să intre în țară. Fiind un agitator prin excelență, Simion a atras atenția și din acest motiv experți, juriști sau jurnaliști din țara vecină s-au întrebat încă de la început cine este, din ce bani este finanțat și cu ce scop. Prima interdicție pentru Simion de intrare în R. Moldova datează din martie 2009, când lider era Vladimir Voronin, deci nu trebuie să tragem concluzia greșită că doar guvernul pro-european actual l-ar fi luat la ochi. Din nou, în decembrie 2014 Simion a fost dat jos din autocarul care îl ducea spre Chișinău și nu i-a fost acordat dreptul de a intra pe teritoriul moldovean. Acestea au fost interdicții temporare.
Dar în mai 2015 se pregătea să agite apele din nou la un protest când a fost declarat persoană indezirabilă în Republica Moldova pe o perioadă de 5 ani din motive de securitate națională. Sentința a fost anulată de instanță un an mai târziu, dar în 2018 Republica Moldova îi interzice din noi lui Simion accesul pe teritoriul țării, decizie valabilă și astăzi. În luna iunie a anului trecut George Simion a sperat că poziția de parlamentar român îi va oferi imunitate și că va putea participa la ședința comună a parlamentelor Republicii Moldova și României de la Chișinău. Autoritățile moldovene nu s-au lăsat păcălite și l-au trimis înapoi cu avionul în România.
Toate aceste decizii au fost aplicate de Biroul Migrație și Azil al Republicii Moldova care operează interdicții decise de Serviciul de Informații și Securitate, nu au fost simple acte ale unor miniștri, deci nu au un substrat politic simplist. Vlad Filat (fost premier) și Anatol Șalaru (fost ministru al Apărării) au declarat că interdicțiile au venit în urma mai multor indicii (la care s-au adăugat avertismente similare de la omologii ucraineni) că Simion era în legătură cu serviciile speciale rusești. „Indiciile” sunt probe, documente clasificate aflate în posesia Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova.
De ce autoritățile și Justiția din România nu sunt la fel de vigilente cu toate că avem la dispoziție nu doar suspiciuni, ci acțiuni violente publice împotriva instituțiilor democratice? Pentru că asta trebuie să facă o democrație cu anticorpi. Este o întrebare la care răspunsul se lasă așteptat.
