Săptămâna aceasta, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care condamnă negarea Holocaustului și îndeamnă toate popoarele și rețelele de socializare să combată susținut anti-semitismul și tentativele perfide și simultane de a rescrie crima care a definit secolul al-XX-lea. Această rezoluție, din păcate atât de necesară, nu s-a dezvoltat într-un vid istoric. S-au împlinit 80 de ani de la îngrozitoarea Conferință de la Wannsee – care a consacrat în lume termenul de „soluție finală a problemei evreiești” și care a făcut din numele Hoss, Mengele, Himmler, Barbie și Heydrich sinonime cu răul, epoci la rând; lumea a fost forțată să contracareze manipularea și exploatarea istorică, la un nivel fără precedent.
Adunarea națiunilor lumii a luat cuvântul, în apărarea istoriei recente. O istorie care încă îi vede pe supraviețuitorii care mai sunt printre noi, dar și pe răufăcători și descoperirile recente, în curs, de gropi comune în care au sfârșit oameni nevinovați, inclusiv aici, în România. Această denaturare a Shoah este oribilă, la fel ca negarea fățișă a masacrului sistemic ce a consacrat termenul „genocid” pentru umanitate. Se întâmplă și aici, în frumoasa Românie istorică – o țară care se distinge, într-un mod cumplit prin faptul că a pierdut unul dintre cele mai mari contingente din populația sa evreiască, nevinovată, în fața naziștilor și a co-conspiratorilor dintr-o varietate de națiuni, inclusiv cea română. Anumite forțe, interne și externe, deopotrivă, care nu s-ar da înlături să calce în picioare amintirea celor pierduți, lucrează, fără rușine, să îi manipuleze pe cei impresionabili și să semene discordie pentru a obține ușor avantaje geo-politice. Cei care nu cunosc istoria sunt ușor de manipulat și exploatat. A caracteriza Holocaustul drept „temă minoră” este detestabil, la fel ca retorica gândită extern și promovată aici, prin care se recunoaște că Holocaustul ar distrage cumva atenția de la ororile opresiunii comuniste, că numărul real al victimelor a fost mult mai redus, exponențial, față de numărul dovedit istoric; sau la fel ca acea minciună detestabilă propagată, conform căreia în spatele Comintern și al crimelor ulterioare s-ar fi aflat o conspirație condusă de evrei. De când am venit în România, am citit sau am auzit fiecare dintre aceste enunțuri.
Generalul american și deschizătorul de drumuri, care ulterior a devenit Președinte, Dwight D. Eisenhower, a prevăzut posibilitatea că va veni o vreme când ororile Holocaustului vor fi negate. Pe atunci Comandantul Suprem al Forțelor Aliate Eisenhower scria că a vizitat întreg lagărul de concentrare Ohrdruf, deoarece considera că este datoria sa să poată „purta mărturie direct de la fața locului despre aceste lucruri, în cazul în care vreodată, acasă, ar căpăta amploare credința sau presupunerea că <poveștile despre brutalitatea naziștilor au fost pură propagandă>”. A rememorat și cum unii dintre soldații experimentați, obișnuiți cu luptele, care îl însoțeau, nu au putut continua, în fața ororilor pe care le descopereau. Eisenhower a scris despre necesitatea ca dovezile și faptele să fie prezentate imediat popoarelor Aliate, pentru a nu lăsa loc „îndoielii cinice” să se insinueze. Și totuși, iată unde se află lumea astăzi, după cum surprindea, recent, atât de bine,
Ambasadorul Israelului la Organizația Națiunilor Unite Gilad Erdan: „Trăim într-o epocă în care ficțiunea devine fapt, iar Holocaustul devine o amintire îndepărtată”.
E de la sine înțeles că victimele nevinovate merită respectul nostru, merită să fie păstrate cu sfințenie în amintirea noastră. Lumea merită, totodată, să cunoască adevărul gol-goluț. Și, în vremuri în care tensiunile geopolitice se accentuează, mai ales în astfel de vremuri, este esențial ca unele lucruri să nu aducă atingere celor fragili și sacri. Dacă nu amintirea Shoah este sacrosantă pentru umanitate, atunci ce este? Nu este o temă minoră și nu putem permite ca această atrocitate să fie folosită pentru a diviza populația și a o expune exploatării în campanii agresive, coordonate din exterior pentru a slăbi forța națiunilor și populațiilor Aliate. Astfel de tentative sunt demne de dispreț. Cei care transmit astfel de dezinformări propagă răul și țin companie, în istorie, celor ca Heydrich, Goebbels și celor din Einsatzgruppen. Ar trebui să le fie rușine.
Lumea vede și noi vorbim despre asta. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a înțeles acest lucru. A acționat în spiritul declarației introductive de la Nuremberg a judecătorului Robert Jackson: „Nedreptățile pe care încercăm să le condamnăm și să le pedepsim au fost atât de calculate, maligne și distrugătoare, încât civilizația nu își permite să tolereze ignorarea lor, pentru că nu poate supraviețui în cazul în care acestea se repetă”. Unii dintre cei mai mari gânditori, patrioți și oameni de stat ai poporului meu au sesizat riscul asociat desconsiderării Holocaustului sau al înlesnirii întoarcerii la ororile sale. E datoria tuturor popoarelor cu gândire decentă să recunoască și să denunțe anti-semitismul și ura rasială și să nu se lase păcălite. Umanitatea nu își permite varianta opusă.
