Arareori ai ocazia să-l vezi pe președintele Iohannis iritat de-adevăratelea, dar miercurea aceasta, într-o conferință de presă la Palatul Cotroceni, s-a întâmplat.
Cauza: o întebare despre aproape-suta de primari PSD care și-au găsit brusc, în pregătirea alegerilor locale din 27 septembrie, o casă bună în PNL.
"Dumneavoastră de ce ați girat aceste racolări?" i-a sunat lui Klaus Iohannis extrem de tendențios: "Nu le-am girat, ba dimpotrivă".
La insistențele colegului Robert Kiss, președintele a reluat răspunsul standard în astfel de împrejurări, cel instituțional corect: "Eu sunt împotriva traseismului politic, însă eu, președintele, nu sunt în nici un partid - așa scrie în Constituție și, în consecință, nu pot eu să intervin într-un partid politic, să-i spun (...) să încurajeze sau să nu încurajeze trecerea unor politicieni dintr-o parte în alta".
Întrebarea pusă de Robert Kiss a rămas însă în suspensie: "Ați avut cumva vreo discuție cu Ludovic Orban sau nu este un subiect între președinte și premier"?
Noroc cu ministrul Costel Alexe, care s-a arătat mult mai franc și mai direct: unii dintre primarii luați cu japca de PSD în 2014 au hotărât că e momentul să elibereze.
Poate că nu vă mai aduceți aminte, dar Guvernul Ponta hotărâse atunci că, pentru o perioadă de 45 de zile, e în regulă ca primarii să joace șotronul cu apartenența politică, fără să-și piardă mandatele. Ordonanța migrației, cum a fost botezată, a căzut la Curtea Constituțională, dar până la momentul deciziei trecuse deja suficientă vreme. Dintre cei peste 500 de primari care-au schimbat partidul, mai bine de 400 au ajuns în PSD.
Roata se întoarce
Carevasăzică, odată stabilizate procentajele din sondajele de opinie făcute în perspectiva alegerilor, PNL încearcă să-și urce cota din septembrie prin transferuri (pentru care nu are nevoie de vreo ordonanță de urgență sau de un proiect de lege, e foarte ușor de imaginat ce-ar păți ele în actuala configurație a Parlamentului).
Oricum ai da-o, gestul e împrumutat din arsenalul PSD-ist.
Problema și mai adâncă e perpetuarea unui model de administrare a treburilor publice care nu numai că este desuet, dar și ineficient cu asupra de măsură: primarii rămân un soi de vătafi locali bine conectați la mufa fondurilor publice (câte dintre ele îmbunătățesc rețelele de termoficare și câte se-aruncă pe borduri care cedează după prima iarnă?), iar unul dintre puținele lor interese în politica națională este să promoveze în posturile de parlamentar oameni de încredere, care să se asigure la rândul lor că modelul va fi perpetuat.
Aceasta e și una dintre explicațiile trântirii, prin moțiune de cenzură, a primului cabinet Orban. Parlamentul a intervenit scurt și eficient în februarie și merită reamintit cu fiecare ocazie că a făcut-o după ce Guvernul își asumase răspunderea asupra legii prin care s-ar fi revenit la alegerea primarilor în două tururi. Cercul, adică, s-a închis brusc și fără prea multe discuții.
Or, indiferent de pozițiile publice ale președintelui și de explicațiile instituțional corecte pe care le dă, Klaus Iohannis nu are cum să nu fie asociat demersurilor PNL-ului.
Da, s-ar prea putea să nu aibă nici un soi de amestec, dar oamenii nu stau să așeze pe căprării activitatea Cotroceniului: una e să coordonezi împreună cu Guvernul PNL măsurile menite să combată răspândirea coronavirusului, cu totul alta e să-l faci să schimbe partidul pe primarul dintr-un mic orășel de prin Giurgiu, Teleorman sau Brăila, e-adevărat. Dar în dezbaterile publice și în afacerile curente ale țării, până la urmă, Klaus Iohannis e alături de liberali și așa va și rămâne, iar Administrația Prezidențială știe asta. Pe termen lung - laolaltă cu inevitabila erodare pe care o provoacă guvernarea - consecințele nu pot fi evitate.
Hai la moțiune!
Tot Costel Alexe pune pe seama acestor demersuri recente ale partidului de guvernământ și ideea PSD de-a depune o nouă moțiune de cenzură.
Argumentul stă în picioare și din cauză că partidul lui Marcel Ciolacu o fi observat cu surprindere cum îi sunt reproduse practicile, și pentru că însuși Klaus Iohannis a confirmat scurt modelul administrativ despre care vorbeam mai înainte ("PSD caută, probabil, soluții pentru baronii care se simt deconectați de resursele publice"), dar și pentru că localele sunt încălzirea pentru parlamentare.
Un Guvern interimar, cu atribuții limitate, instalat după un eventual succes al moțiunii de cenzură ar fi mila Domnului pentru campania electorală a PNL. În tușe simplificatoare, poți pune în cârca opoziției o criză politică adăugată inutil crizei sanitare și celei economice: noi am vrea să facem, ne chinuim din februarie încoace întruna, dar uite că ăștia nu ne lasă: votați-ne! De altfel, imediat ce a anunțat că va contesta la Curtea Constituțională inițiativa opoziției, premierul Orban a și folosit cuvântul "iresponsabilitate" și le-a spus celor din PSD să nu se joace cu focul.
Că moțiunea are șanse e destul de limpede, dar, ca întotdeauna în situații strânse, e cel mai probabil ca voturile din Parlament să se negocieze până în momentul în care bilele intră în urne. O supărare a UDMR-ului în noaptea de dinainte de plen sau un șir de evenimente nefericite de tip "Am fost bolnav, m-a durut și capul" printre parlamentarii neafiliați ori din formațiunile mici ar putea să dea rezultatul.
Până una-alta, însă, de vreme ce PNL adună primari cu ghiotura, cine-l oprește să procedeze la fel cu senatorii și deputații? Mult nu mai e și o să căpătăm și răspunsurile care încă ne sunt refuzate. Momentan, parafrazându-i nițel pe participanții la numeroasele proteste de stradă din ultimii ani, PNL, PSD, aceeași racolare!
