Suntem într-o situație pe care nici unul dintre noi nu a anticipat-o la începutul acestui an, o situație stranie, în care ne simțim mai singuri și mai vulnerabili decât oricând, înconjurați de o incertitudine omniprezentă.
Avem nevoie mai mult ca oricând să știm încotro mergem, iar decidenții trebuie să aibă un plan.
Suntem în fața unei amenințări care a venit brusc peste societate și economie, dar avem nevoie să acționăm rapid și să facem alegerile potrivite. Trebuie înțeles foarte bine contextul și acționat cu mult curaj și responsabilitate ca să putem păstra România stabilă.
Apariția COVID-19 a fost și este un eveniment destabilizator într-un sistem de probleme conectate. Bineînțeles că, pe termen foarte scurt, a fost și este importantă diagnosticarea oamenilor bolnavi, găsirea unui tratament adecvat și furnizarea de informații credibile despre cum prevenim transmiterea bolii.
Însă avem nevoie de un plan care să ne ajute să depășim această stare de urgență, care să ne redea speranța și încrederea.
Parlamentul are o mare o responsabilitate. În aceste săptămâni, în izolare, ședințele comisiilor și cele de plen au avut loc online. Din păcate, discuțiile din comisii se limitează la a puncta, de cele mai multe ori rapid, pe proiectele de lege aflate pe ordinea de zi și sunt prea puțin deschise către găsirea unor soluții care să răspundă nevoilor societății. Deși, în cadrul acestor comisii, se pot organiza dezbateri, pot fi invitați experți care au experiență și care își cunosc foarte bine domeniul de activitate și se pot găsi soluții reale.
Sunt membru în Comisia economică, industrii și servicii și în Comisia pentru comunicații și tehnologia informației. Am discutat în ultimele săptămâni în comisii proiectele de aprobare a Ordonanțelor venite de la Guvern, dar și proiecte de lege unde dorințele populiste au împins de cele mai multe ori ideile bune în afara discuțiilor.
Așa am ajuns să votăm la nivel de Parlament soluții doar pe termen scurt, lipsind cu desăvârșire dialogul și ideile care să ofere soluțiile pentru ceea ce vom face după ce ieșim din carantină. Pentru că la un moment dat va trebui să facem, nu doar să spunem. Va trebui să demonstrăm că înțelegem realitatea în acest viitor diferit de orice așteptare sau planificare pe care ne-am făcut-o.
Transformare digitală. Se discută de ani de zile în spațiul public despre nevoia de digitalizare la nivelul administrației publice. Nu știm nici acum care sunt nevoile reale de digitalizare și mulți experți au avertizat că avem nevoie de soluții funcționale, nu doar soluții pe hârtie. OUG38/2020 privind utilizarea înscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităților și instituțiilor publice se discută săptămâna viitoare în Comisiile Senatului. Am propus amendamente, pentru a remedia parte din neclaritățile acestei Ordonanțe. Însă va fi nevoie de norme metodologice de aplicare foarte bune pentru ca ceea ce acum e scris în cele 6 articole ale Ordonanței să producă efecte. Un exemplu de așa nu e chiar site-ul noii Autorități pentru Digitalizarea României, unde informația este prost organizată sau indisponibilă. Un anunț sec de pe site-ul ADR ne anunță că programul audiențelor la nivel instituțional se suspendă până la încheierea stării de urgență. Nu mai sunați, ieșim noi din când în când.
Adoptarea tehnologiilor noi- în noul context, tehnologiile emergente devin indispensabile pentru funcționarea societății și a economiei - educația online și munca la distanță sunt posibile doar prin intermediul infrastructurii digitale. Să nu uităm însă că această conectivitate prin intermediul tehnologiei aduce cu sine vulnerabilități de securitate. Zilele trecute Guvernul s-a încurcat în explicații privind blocarea site-ului IMM-invest. O astfel de situație scade nivelul de încredere al oamenilor în capacitatea autorităților, cum va gestiona Guvernul situații mai serioase? Asumarea adoptării tehnologiilor noi este imperativ să fie însoțită și de măsuri adecvate pentru asigurarea securității cibernetice. Și ar trebui să fie o prioritate pentru orice Guvern serios.
Locuri de muncă - cum le păstrăm și cum găsim altele? Ne confruntăm cu cea mai mare criză de după cel de-al Doilea Război Mondial. Impactul puternic asupra firmelor a fost cauzat de blocajul din China, de unde multe companii se aprovizionau. Companiile au căutat alternative, s-au orientat către furnizorii secundari sau terțiari pentru a compensa lipsa echipamentelor de producție. Dar nu e o situație care poate fi remediată peste noapte. Este nevoie de timp și efort pentru a califica furnizorii potențiali în termen de calitate a producției și livrare. La noi, situația e și mai complicată, ar trebui să avem această discuție cu cifrele în față, la nivel de județ: ce forță de muncă există, ce nivel de calificare are și ce oportunități de business există ca să poți identifica ce produse s-ar putea replica local.
Investițiile în viitor - Era de așteptat ca peste tot în lume mediul de afaceri să solicite sprijin din partea statului. Depinde însă de fiecare stat în parte să aleagă ce cale să urmeze pentru a sprijini firmele. Am văzut în Parlament porpuneri pentru scutiri de la plata chiriilor, amânarea plății ratelor, măsuri privind somajul tehnic, măsuri necesare pentru supraviețuirea în această perioadă. Dar insuficiente, insuficiente pentru a reda speranța și încrederea că există un plan post-CoVID. Acum e momentul să discutăm serios despre ce fel de economie ne dorim să avem, cât de inclusivă și de sustenabilă vrem să fie și să alegem să investim înțelept, să demonstrăm că există o preocupară reală pentru îmbunătățirea calității vieții și pentru lucrurile esențiale.
Încrederea și speranța se câștigă cu soluții concrete.
