Școală veche, tehnici noi. Profesori care inspiră

Data publicării:
scoala

Profesorii români sunt printre cei mai nerespectaţi din lume, arată diferite studii făcute la nivel global. Ce-i mai curios este că, de fapt, părinţii îi consideră la fel de importanţi precum medicii. Însă pe o scală a valorilor, profesorii se plasează ei înşişi pe ultimele locuri, alături de bibliotecari.

Daniela Vişoianu, expert în educaţie: Partea frumoasă în educaţie este dată în primul rând de cadrul didactic. În sensul în care o şcoală este atât de bună pe cât sunt profesorii ei. Sunt ţări care au trecut de la sistemul acesta centralizat de educaţie, şi-au produs deja reforma. Cel mai simplu exemplu e cel al Estoniei, care a urcat foarte mult in topurile PISA, dar Estonia a făcut o trecere fundamentală pe procesul didactic centrat pe copil ți pe nevoile copilului. Estonia, când a făcut reforma, a avut sprijinul Băncii Mondiale, cum l-am avut şi noi. Şi atunci a fost o direcţie a Băncii care a spus „Dar nu vreti voi sa reparați școlile să..." şi ministrul de atunci al educaţiei a spus „Un profesor excepţional face şcoală si într-un grajd”.

La singura şcoală generală din comuna I. C. Brătianu, la fel ca în alte locuri din România, elevii merg la toaletă în curte, însă modul de predare e mai modern decât în multe şcoli de la oraş. Atunci când timpul permite, orele se ţin în aer liber, lecţiile sunt atractive şi, mai ales, interactive.

În plus, elevii sunt cei care organizează evenimente de 1 Martie sau 1 Iunie şi campionate de fotbal pe terenul din curtea şcolii.

Comuna are puţini copii, aşa că o problemă demografică a devenit un avantaj pentru profesori: aceştia predau la clase cu mai puţin de zece elevi, cărora le acordă, astfel, mult mai multă atenţie.

Antoneta Împuşcatu, profesoară: Încerc să predau lecţiile cu ce am eu în jurul meu. Pârghiile le predau pe balansoar, de exemplu. Presiunea o predau cu nişte sticle de ale lor de acasă şi atunci ei văd unde presiunea e mai mare, deci lucruri care nu presupun cine ştie ce instrumente, cine ştie ce aparatură de laborator. pentru că nu avem nici dotarea extrem de bine pusă la punct dar cu ce avem noi şi cu ce aducem de acasă e suficient. Şi rumeguş...fac experimente cu rumeguş.

Toni, aşa cum îi spun colegii, părinţii şi chiar elevii, e directoare, profesoară de fizică şi cel mai bun prieten pentru copii. A desfiinţat cancelaria, pentru ca profesorii să fie mai aproape de elevi. Dar cu adevărat remarcabil e că s-a înscris la trei facultăţi, ca să le poată răspunde copiilor la orice întrebare din domeniul ştiinţelor exacte.

Antoneta Împuşcatu, profesoară: Dacă eşti deschis cauţi să rezolvi o situaţie problemă, pentru că sunt, sunt în învăţământ destule probleme. Eu consider că în sistemul de învăţământ dacă îţi faci meseria uiţi de ce lipsuri ai. Aşa aş putea să spun că nu am nu ştiu ce aparat de măsură... dar nu e nicio problemă, găsesc o soluţie, deci, cadre didactice deschise şi devotate.

Daniela Vişoianu, expert în educaţie: Ar trebui săa avem în educație oameni asumați și adulți asumați. Majoritatea ţărilor care reușesc sunt țări care au pus bariere de intrare în cariera didactică.

Reporter: Şi cum e la noi?

Daniela Vişoianu: Păi hai să vedem. Sunt la licenţă, în ciclul unu la universitate, pot să mă înscriu gratuit la modulul psihopedagogic fără să îl plătesc, dacă mă înscriu în timpul facultăţii. Mă duc sau nu mă duc. Nu ajung într-o sală de clasă de cele mai multe ori. Am vorbit cu toamna aceasta cu două tinere profesoare, în anul 1 de predat, le-am întrebat de câte ori fuseseră în clasă; una fusese o oră, una două ore, absolvente de Litere. Şi termin facultatea şi încerci să te angajezi, încerci ceva, mai incerci altceva şi la un moment dat zici n-am reuşit cu asta, n-am reuşit cu asta, aş putea să mă fac profesor. Practic statul, în nemernicia lui, le spune îţi dau un salariu mic şi te tratez prost, dar ai un post pe viaţă. Adică cine în scoietatea românească mai are un post pe viaţă?

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri