Sari la conținut

Le Figaro: Un nou guvern român pentru a sugruma justiția

Anunțul oficial privind componența cabinetului ce va fi condus de al treilea premier social-democrat în decurs de numai un an are deja ecouri în presa internațională. Paul Cozighian publică în Le Figaro un articol intitulat „Un nou guvern român pentru a sugruma justiția”.

liviu dragnea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Jurnalistul spune că executivul condus de prima femeie premier din istoria României s-ar putea să nu pună capăt instabilității guvernamentale, ajunsă boală cronică de la venirea la putere a PSD. Acest „vals guvernamental” se explică exclusiv prin diferitele tentative de a modifica legile justiției, tentative în care sunt implicați mai mulți înalți demnitari, în special din PSD, care vor să scape de acuzații de corupție, abuz de putere și deturnare a zeci de milioane de euro.

În articol este menționată și scrisoarea de miercuri a Comisiei Europene, în care era exprimată „îngrijorarea” față de afectarea independenței sistemului judiciar și a capacității de a lupta eficient împotriva corupției. Lupta între puterea legislativă și magistrați este crâncenă și vine la capătul unui an de manifestații de amploare, amintește Le Figaro. Cu toate acestea, social-democrații nu au renunțat, iar după eșecul OUG13, frontul s-a mutat în Parlament, sub oblăduirea aceluiași Florin Iordache, ministrul care a inițiat OUG13 și care ulterior și-a dat demisia. Din Parlament, puterea politică încearcă să pună presiune pe magistrați, obligându-i să răspundă la anchete parlamentare și să-și demonstreze probitatea morală.

Autorul articolului din Le Figaro se întreabă și dacă debarcarea lui Tudose este o frondă, dar i se pare mai degrabă o manevră pentru a câștiga timp. Dragnea încearcă din nou să aibă control absolut al puterii, pentru că timpul îl presează. Șeful PSD își joacă ultimele cărți. Și-a pus oameni credincioși în noul guvern și încearcă să forțeze aplicarea noilor legi ale justiției, în ciuda mesajelor alarmante venite dinspre Bruxelles și a riscului unei revolte populare mult mai ample, conchide autorul corespondenței de la București.