Motivele invocate pentru schimbarea imnului: greșeli gramaticale și inexactități istorice
Dezbaterea despre revizuirea Constituţiei a adus în discuţie şi oportunitatea schimbării imnului naţional. Cinci senatori PNL au propus înlocuirea lui „Deşteaptă-te române” cu fostul imn ceauşist, „Tricolorul”, dar iniţiativa lor a fost respinsă.
Nemulţumirile legate de actualul imn naţional au apărut chiar în interiorul USL, în campania electorală de anul trecut. Motivul a fost pur politic: numele „Traian” ar fi putut face referire la actualul preşedinte, Traian Băsescu, cu care liderii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, erau atunci în conflict deschis.
Actualul imn naţional îşi are originea în Mişcarea Paşoptistă. Versurile îi aparţin lui Andrei Mureşanu, care a recitat poemul „Un răsunet” într-o zi din 1848, unor prieteni din Braşov.
Despre autorul melodiei încă există controverse, istoricii având trei ipoteze: Anton Pann, Andrei Mureşanu sau George Ucenescu.
Oricât de mobilizatoare, versurile lui Mureşanu cuprind însă câteva exprimări ieşire din uz sau chiar greşeli gramaticale: „Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume...”. Corect ar fi în ale noastre piepturi.
Sunt însă şi greşeli de ordin istoric: „Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine / (...) Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate / Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!" - spun versurile lui Andrei Mureşanu. În realitate, însă, Mihai Viteazul a reuşit, chiar dacă pentru o scurtă perioadă, unirea celor trei principate române.
Nu în ultimul rând, versurile imnului naţional care fac referire la „barbara Semilună”, adică la Imperiul Otoman, s-ar afla, potrivit specialiştilor în drept interaţional, în conflict cu o Directivă Consiliului European din 2000, care impune tratamentul egal al persoanelor, indiferent de rasă sau origine etnică.
Un alt vers al lui Andrei Mureşanu poate naşte nedumeriri: „Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată / Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!”
Un necunoscător al istoriei naţionale ne-ar putea întreba nici mai mult nici mai puţin cine ne-a furat Dunărea. Dacă ne-a furat-o.
În perioada comunistă, România a avut trei imnuri naţionale - „Zdrobite cătuşe”, „Te slăvim Românie” şi, probabil cel mai cunoscut, „Trei culori”, pe melodia lui Ciprian Porumbescu.
INTERACTIV. Credeţi că imnul naţional ar trebui schimbat?
Imnuri naţionale controversate
„God Save the King”, pe româneşte „Dumnezeu să îl apere pe rege” sau pe regină - a fost un cântec patriotic intonat prima dată în 1745, la Londra. Abia la începutul secolului al XIX-lea a devenit imn, după ce melodia a fost pusă în scenă de mai multe teatre şi devenise o practică ca suveranii să fie întâmpinaţi astfel, când apăreau în public. Cântecul conţine şi un pasaj controversat care vorbeşte despre distrugerea scoţienilor în luptă. De aceea, în versiunea standard, nu sunt cântate niciodată aceste versuri.
Un alt imn, adaptat vremurilor în schimbare este cel al Rusiei. De la destrămarea Uniunii Sovietice, ruşii au avut două imnuri. În 1991, aveau nevoie de un cântec naţional prin care să se distanţeze de trecut, dar cel adoptat în 1993 nu avea versuri aşa că n-a fost agreat mult timp. În consecinţă, guvernul a organizat competiţii pentru scrierea unor versuri. Cum nicio variantă nu a fost agreată, preşedintele Vladimir Putin a decis să cosmetizeze fostul imn sovietic. Mai exact, a fost păstrată linia melodică şi au fost schimbate versurile care vorbeau despre Lenin.
„Cântec de Război pentru Armata Rhinului”, cum a fost denumit iniţial, a fost ales imnul Revoluţiei Franceze în 1789. Versurile vorbesc despre vremurile în care Franţa a fost invadată de trupele din Austria şi Prusia. La 14 iulie 1795, Marseieza a devenit în mod oficial imn. Melodia a fost interzisă în timpul Primului Imperiu și al Restaurației, dar a fost reintrodusă după 1830.
Citiți și:
REVIZUIREA CONSTITUȚIEI. Statul nu va recunoaște rolul Bisericii Ortodoxe în societate
Proprietarii de presă nu vor mai răspunde civil pentru materialele difuzate
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
