Sari la conținut

De cine ne-am despărțit în 2017

Regele Mihai I al României, regizorul Radu Gabrea, actorul Ion Besoiu şi actriţele Olga Tudorache, Stela Popescu şi Cristina Stamate şi fizicianul Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, se numără printre personalităţile care au încetat din viaţă în anul 2017.

Actorul Ion Besoiu, cunoscut pentru roluri din filme ca „Toate pânzele sus” şi „Bucureşti Non Stop”, a murit pe 18 ianuarie, la vârsta de 85 de ani, după ce a fost internat mai mult timp la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C.C. Iliescu din Bucureşti şi, în ultimele sale zile de viaţă, în secţia de Terapie Intensivă a instituţiei, starea sa fiind foarte gravă. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare, scrie News.ro.

Ion Besoiu s-a născut la 11 martie 1931, la Sibiu. A debutat în teatru în 1950, dar consacrarea a venit după turnarea filmului „Toate pânzele sus”, în regia lui Mircea Mureşan, unde i-a avut ca parteneri pe Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin. Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca" din Sibiu, după care s-a mutat la Bucureşti, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" şi a fost, ulterior, timp de 12 ani, directorul acestei instituţii. Între cele mai cunoscute roluri ale sale se numără Cloşca, în „Procesul lui Horia" (1967), Polonius, în „Hamlet" (1985), Oronte, în „Mizantropul" (1989), Corifeu, în „Antigona" (1993), Ferapont, în „Trei surori" (1995) şi Senecus, în „Caligula" (1996).

În film, Ion Besoiu a debutat în „Furtuna”, de Andrei Blaier şi Sinisa Ivetici, căruia i-au urmat peste 60 de producţii artistice şi de televiziune. A colaborat cu regizori ca Mircea Mureşan, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, Cătălin Mitulescu şi Dan Chişu. Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: „Furtuna", „Neamul Şoimăreştilor", „Haiducii", „Răscoala", „Mihai Viteazul", „Ciprian Porumbescu", „Păcală" şi „Ultima noapte de dragoste". Ultimul film în care a jucat actorul a fost ”Bucureşti Non Stop” (2015), regizat de Dan Chişu.

În 2002, a primit Premiul de excelenţă al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului Sibiu. În anul 2011, a primit premiul Gopo pentru întreaga carieră.

Dirijorul Stelian Olariu, cu o activitate de peste cinci decenii la Opera Naţională Bucureşti, a murit pe 29 ianuarie, la vârsta de 88 de ani. A urmat cursuri de vioară la Timişoara, apoi a fost student al Conservatorului de Stat din Timişoara. În 1950 a venit la Bucureşti pentru a studia la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” pedagogie şi dirijat coral. După absolvire a fost repartizat la Palatul Copiilor (Palatul Pionierilor), unde a înfiinţat Corul de Copii al Palatului, pe care l-a condus până în 1966. A compus şi tipărit o culegere de cântece pentru copii, apărută în două ediţii. În 1956, a înfiinţat Corul Studenţilor la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Şase ani mai târziu a fost numit asistent-maestru de cor la Opera Naţională Bucureşti (ONB), unde a colaborat cu dirijorul corului, Gheorghe Kulibin. Din anul 1963, după decesul maestrului, Stelian Olariu a preluat conducerea Corului Operei ca maestru de cor. A pregătit peste 120 de titluri de operă, operetă şi vocal-simfonic şi a participat la evenimente muzicale de excepţie în ţară şi străinătate.

Actorul şi poetul Dinu Ianculescu s-a stins din viaţă pe 7 februarie la Frankfurt am Main, la vârsta de 92 de ani. Născut în 1925, a absolvit Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti. S-a făcut cunoscut şi auzit prin poezia protestatară împotriva dictatului de la Viena în anii '40, din ziarul „Ardealul", iar în anii ce au urmat şi în alte publicaţii. S-a dedicat teatrului şi filmului, ca actor angajat al Teatrului Naţional Bucureşti, apoi la Studioul Actorului de Film „C. Nottara”, devenit Teatrul Tineretului, de unde a plecat, fiind chemat de regizorul Radu Penciulescu la Teatrul Mic. A colaborat cu Televiziunea Română pentru Teleenciclopedie, iar la Teatrul Mic a jucat în spectacole emblematice, colaborând cu regizori precum Silviu Purcărete („Nebuna din Chaillot”, 1978; „Diavolul şi bunul Dumnezeu”, 1981; „Richard III”, 1983), Cristian Hadjiculea („Nu pot să dorm”, 1982) şi Cătălina Buzoianu („Maestrul şi Margareta”, 1980). Stabilit în Germania în 1985, şi-a continuat cariera artistică şi a jucat la Darmstadt şi Munster şi a realizat emisiuni radiofonice în Frankfurt am Main. 

Regizorul şi scenaristul Radu Gabrea a murit pe 9 februarie, la vârsta de 79 de ani. A regizat peste 20 de filme artistice, de televiziune şi documentare. Între acestea se numără „Dincolo de nisipuri” (1971), „Ein Mann wie EVA” (1984), „Cocoşul decapitat” (2007), „Călătoria lui Gruber” (2008) şi „O poveste de dragoste, Lindenfeld” (2014). Radu Gabrea a fost primul preşedinte al Oficiului Naţional al Cinematografiei, cu rang de secretar de stat, înfiinţat la 24 octombrie 1997 prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului României. A deţinut funcţia până în anul 1999. A fost membru fondator al Fundaţiei "Filmul românesc" şi directorul festivalului MeCEFF de la Mediaş.

A realizat primul serial de televiziune din România, „Urmărirea”, în 1970, iar cu „Dincolo de nisipuri” din 1973 (ecranizare a romanului „Îngerul a strigat”, de Fănuş Neagu), a devenit unul dintre cineaştii incomozi pentru regimul Ceauşescu. Filmul a fost oprit de Nicolae Ceauşescu personal, modificat de cenzură, în principal în banda sonoră. După acest episod, Radu Gabrea s-a stabilit în Germania, ţara de origine a mamei sale. Pelicula a fost selectată la secţiunea Quinzaine des Realisateurs” a Festivalului de la Cannes. Pe 24 februarie 2011, a fost decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler al Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania pentru meritele sale deosebite în relaţiile culturale germano-române şi, în special, pentru contribuţia sa artistică la înţelegerea istoriei germano-române.

Cântăreaţa de muzică populară Ileana Ciuculete a murit pe 14 martie, la vârsta de 59 de ani, într-o clinică privată. Artista suferea de o boală incurabilă. S-a născut în 20 septembrie 1957, în comuna doljeană Vela. Pentru calităţile sale vocale, a fost angajată de la 14 ani, cu dispensă de vârstă, la orchestra de muzică populară „Doina Olteniei” a Filarmonicii din Craiova. De-a lungul timpului, a fost solista mai multor ansambluri folclorice, printre care Ansamblul „Nicolae Bălcescu" din Craiova, Ansamblul folcloric „Căluşul" din Scorniceşti şi Ansamblul „Danubius" din Drobeta Turnu-Severin. Artista a înregistrat peste 400 melodii proprii, având 30 de albume, şi a primit în cariera sa trei discuri de aur şi un disc de platină în România, precum şi un disc de aur în Serbia.

Scriitorul George Bălăiţă a murit pe 16 aprilie, la vârsta de 82 de ani, a anunţat, pe Facebook, Ionuţ Vulpescu, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale la acea vreme. George Bălăiţă s-a născut în 1935, la Bacău. Este autorul unor romane esenţiale pentru istoria literaturii române: „Lumea în două zile", 1975, „Ucenicul neascultător", 1977, „Învoiala", 2016, şi al mai multor volume de proză scurtă şi publicistică literară. A fost directorul editurii Cartea Românească între 1981 şi 1990. A fost premiat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1975 şi cu Premiul „Ion Creangă" al Academiei Române, în 1977.

Tatiana Iekel, actriţă a Teatrului Mic, unde a jucat peste 70 de roluri, a murit pe 14 mai, la vârsta de 84 de ani. Născută la Iaşi, pe 10 octombrie 1932, a fost repartizată la Teatrul Mic imediat după ce a terminat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale. „Zboară cocorii”, de Victor Rozov (1958), în regia lui Mihai Raicu, este primul spectacol în care a fost distribuită într-un rol principal (Veronica Bogdanova), unde a jucat alături de Iurie Darie şi Ion Gheorghiu. Pe scena Teatrului Mic şi Foarte Mic a jucat în peste 70 de roluri apreciate de publicul românesc. Ultimul personaj pe care l-a interpretat la Teatrul Mic a fost Evelyn Thomas, în spectacolul „Cum gândeşte Amy”, regizat de Cătălina Buzoianu (2005). A interpretat-o pe Evelina în filmul „Sieranevada” (2016), regizat de Cristi Puiu, rol pentru care a primit o nominalizare în acest an la Premiile Gopo la categoria ”cea mai bună actriţă în rol secundar”. Tatiana Iekel a fost căsătorită cu Florin Piersic între anii 1962 - 1974 şi este mama actorului şi regizorului Florin Piersic Jr.

Olga Tudorache, doamna teatrului românesc, s-a stins din viaţă pe 18 octombrie, la Spitalul Elias din Capitală, după ce a îmbogăţit lumea teatrului şi a cinematografiei din România, interpretând magistral roluri între care se numără Vitoria Lipan din „Baltagul”, după Mihail Sadoveanu, Beatrice din „Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, de Paul Zindel, şi mama lui Mihai Viteazul în filmul din 1970. Artista a format generaţii de actori, în anii în care a fost profesor universitar. A fost înmormântată cu onoruri militare la Cimitirul Bellu.

Olga Tudorache s-a născut pe 11 octombrie 1929, în comuna Oituz din judeţul Bacău. În anul 1951, a absolvit Institutul de Teatru şi a făcut parte din echipa Teatrului Tineretului din Bucureşti, unde a jucat până în anul 1966, când instituţia teatrală a fuzionat cu Teatrul Nottara. De atunci, actriţa a jucat la Teatrul Mic, până în anul 1978, la Teatrul Foarte Mic şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. În anul 1976, a devenit Conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. În anul 1990, a devenit profesor şi a pregătit actori până în anul 1997, retrăgându-se efectiv din învăţământ în anul 2000.

Actriţa a interpretat mai multe roluri în drame, precum: personajul Edith din „David Copperfield”, de Charles Dickens, Maşa din „Cadavrul viu”, de Lev Tolstoi, „Ducesa de Gloucester” din piesa shakespeariană „Richard al II-lea”, Lona Hessel din „Stâlpii societăţii”, de Henric Ibsen, Kitty Warren din „Profesiunea doamnei Warren”, de George Bernard Shaw şi Maria Vasilievna din „Unchiul Vanea”, de Anton Pavlovici Cehov. 

Între filmele în care a jucat Olga Tudorache se numără: „Directorul nostru” (1955), „Haiducii” (1960), ”Tudor” (1962), „Răpirea fecioarelor” (1967), „Răzbunarea haiducilor” (1968), „Mihai Viteazul” (1970), „Bietul Ioanide” (1979), „Domnişoara Aurica” (1986), „Tusea şi Junghiul” (1990) şi „Drumul câinilor” (1991).

A primit numeroase premii de-a lungul carierei sale în teatru şi cinematografie, iar în anul 2001 a fost decorată de Preşedintele României cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Ofiţer.

La sfârşitul lunii octombrie a încetat din viaţă, la New York, şi prinţesa Marina Sturdza, descendentă a două vechi familii de domnitori. Avea vârsta de 65 de ani. Jurnalistă, vicepreşedinte al casei de modă Oscar de la Renta, director UNICEF, a avut o activitate caritabilă impresionantă. S-a născut la 1 apriilie 1952 în România, iar de la vârsta de 3 ani a trăit în exil. A venit ultima dată în România în luna aprilie, cu ocazia vizitei Prinţului Charles.

Regizorul şi scenaristul Mircea Drăgan, cunoscut pentru filme precum „Columna” (1968), seria „BD” şi „Cuibul salamandrelor” (1978), a murit pe 30 octombrie, la vârsta de 85 de ani. A debutat în regia de film în 1957, cu filmul „Dincolo de Brazi’’. Au urmat filme precum „Setea” (1961), cu Amza Pellea şi Ilarion Ciobanu în distribuţie, „Neamul Şoimăreştilor” (1965), şi „Columna” (1968), cu Richard Johnson, Antonella Lualdi şi Ilarion Ciobanu. La începutul anilor 1970, a realizat cele trei pelicule din seria „BD” - „Brigada Diverse intră în acţiune / B.D. intră în acţiune” (1970), „Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă” (1971) şi „B.D. la munte şi la mare” (1971), cu Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Jean Constantin şi Puiu Călinescu în rolurile principale. „Fraţii Jderi” a fost lansat în 1974 şi a fost urmat de „Cuibul salamandrelor” (1978), cu Ray Milland, Stuart Whitman şi Gheorghe Dinică. Ultimul film regizat de cineast a fost „Atac în bibliotecă”, apărut în 1992, cu Alexandru Bindea, Mihai Boghiţă şi Eugenia Bosânceanu în distribuţie.

Pe 23 noiembrie, România a fost lovită de vestea morţii actriţei Stela Popescu, care a fost găsită fără viaţă în locuinţa sa. Sute de oameni au participat la ceremonia funerară şi şi-au luat rămas bun de la actriţă, care a fost înmormântată la Cimitirul Cernica lângă soţul ei, Puiu Maximilian.

Născută la 21 decembrie 1935, în Orhei, Basarabia, într-o familie de învăţători, Stela Popescu şi-a început cariera artistică în 1956. Din 1963, a jucat la teatrul de Revistă „Constantin Tănase“ din Bucureşti, apoi s-a angajat la Teatrul de Comedie. Tot din 1963 a început lunga colaborare cu Radiodifuziunea Română, urmată, mai târziu, de cea cu Televiziunea Română.

Partenera, prietena şi colega lui Alexandru Arşinel timp de 40 de ani pe scenă, Stela Popescu a colaborat cu alte nume mari ale teatrului românesc, între care s-au numărat Ştefan Bănică, Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru. A lucrat cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu şi Valeriu Moisescu.

A debutat în film în „Alo? Aţi greşit numărul" (1958) şi a jucat în peste 25 de producţii, între care se numără „Nea Mărin miliardar" (1979), „Pe malul stîng al Dunării albastre" (1983) şi „În fiecare zi mi-e dor de tine" (1988).

Pe 7 februarie 2004, a primit din partea şefului statului Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D - Arta Spectacolului, „în semn de apreciere a întregii activităţui şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului“. Pe 10 septembrie 2013, regele Mihai I i-a conferit, prin fiica sa, principesa Margareta, decoraţia ”Nihil Sine Deo“. Pe 1 iunie 2017, a primit diploma de Cetăţean de Onoare al Braşovului, oraş în care a făcut şcoala şi facultatea şi a jucat în 400 de spectacole.

În aprilie 2017 a fost inaugurat Teatrul „Stela Popescu” în Bucureşti, care se adresează copiilor şi tinerilor, printr-un repertoriu variat. Recent, actriţa a colaborat cu Margareta Pâslaru pentru albumul „Stelele filmului cântă”.

La doar câteva zile distanţă, pe 27 noiembrie, s-a stins din viaţă şi actriţa Cristina Stamate, la vârstă de 71 de ani. Artista era internată la Spitalul Floreasca din Capitală. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe Aleea Artiştilor, unde artişti şi spectatori au aplaudat-o pentru ultima dată.

Actriţă a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase", Cristina Stamate avea „vocaţia iubirii faţă de tot ce este frumos pe lume”, aşa cum a caracterizat-o prietena ei, Stela Popescu. A jucat în sute de spectacole de revistă, a scris cartea „Femeia Hopa Mitică” şi a fost profesoară de teatru pentru copii. A jucat în filmele de comedie „Grăbeşte-te încet” (1981) şi „Secretul lui Bachus" (1984) regizate de Geo Saizescu.

Pe 5 decembrie, românii au primit vestea decesului Majestăţii Sale Regele Mihai I, ultimul monarh al ţării, care împlinise 96 de ani în 25 octombrie. Fostul monarh al României s-a stins la reşedinţa sa din Elveţia. Casa Regală anunţase încă de la începutul lunii noiembrie că starea generală a Regelui Mihai s-a agravat şi că acesta prezenta o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenţei.

România a fost în doliu naţional timp de trei zile - 14, 15 şi 16 decembrie. Sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui Mihai a fost adus în ţară pe 13 decembrie, cu o aeronavă militară care a aterizat pe Aeroportul Henri Coandă, unde a avut loc o slujbă religioasă. De la aeroport, sicriul cu trupul neînsufleţit al Majestăţii Sale a fost transportat la Castelul Peleş, unde a rămas pentru câteva ore, timp în care mai multe oficialităţi, printre care s-au numărat preşedintele Klaus Iohannis şi prim-ministrul Mihai Tudose, s-au recules la catafalcul fostului monarh, au depus coroane de flori şi au scris în cartea de condoleanţe deschisă aici.

Apoi, sicriul cu trupul neînsufleţit al Majestăţii Sale a fost depus la Palatul Regal, în Sala Tronului, unde a rămas până pe 16 decembrie, când a avut loc înmormântarea. Aici, zeci de mii de români şi-au luat rămas bun de la fostul suveran, aşteptând la cozi chiar şi câteva ore pentru a se reculege la catafalcul Majestăţii Sale. Gardul din faţa clădirii a devenit neîncăpător de flori, coroane, candele şi mesaje.

Funeraliile Regelui Mihai I au început, sâmbătă, la Palatul Regal, în prezenţa membrilor familiei regale a României, a reprezentanţilor a zeci de case regale din întreaga lume (între care s-au numărat Prinţul Charles al Marii Britanii, Regina Anne-Marie a elenilor, foştii suverani ai Spaniei, Regina Sofia şi Regele Juan Carlos I, Regele Simeon al II-lea al Bulgariei, Principele Lorenz al Belgiei, Regele Carl XIV Gustaf şi Regina Silvia ai Suediei şi Principesa Muna a Iordaniei), a preşedintelui Klaus Iohannis, a premierului Mihai Tudose, a preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, a membrilor corpului diplomatic şi a reprezentanţilor cultelor religioase. După o ceremonie religioasă desfăşurată în Sala Tronului, sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai a fost depus pe un catafalc în Piaţa Palatului, având loc un nou ceremonial religios şi militar. Mulţimea de români care a asistat la ceremonial a aplaudat şi a strigat „Regele Mihai”, „Monarhia salvează România” şi „Jos comuniştii!”.

Sicriul a fost aşezat pe un afet de tun şi cortegiul funerar a părăsit Piaţa Palatului Regal îndreptându-se către Catedrala Patriarhală. Zeci de mii de oameni de toate vârstele, inclusiv părinţi împreună copiii lor, s-au alăturat cortegiului. Oamenii au aplaudat, au strigat „Regele Mihai” şi „Regele şi patria” şi au aruncat flori în calea cortegiului. 

Slujba de înmormântare a Regelui Mihai, care a fost oficiată la Patriarhie de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de preoţi, a durat o oră. Apoi, sicriul cu trupul neînsufleţit al Majestăţii Sale a fost transportat cu Trenul Regal la Curtea de Argeş. Trenul a parcurs un traseu de trei ore, de la Gara Regală Băneasa până la Curtea de Argeş, mergând cu viteză redusă prin localităţile Chitila, Titu şi Piteşti.  La Titu, sute de oameni au aşteptat trenul regal, iar la Piteşti, mii de oameni au venit în gară şi în jurul acesteia, aplaudând şi aprinzând luminile telefoanelor mobile în momentul în care a trecut Trenul Regal.  La Curtea de Argeş, ultimul monarh al României a fost aşteptat de aproximativ 2.000 de oameni, care au aplaudat şi au strigat „Regele Mihai”.

Regele Mihai I a fost înmormântat, sâmbătă seara, în Noua Catedrală Arhiespiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş, unde a fost înmormântată şi soţia lui, Regina Ana. Au fost intonate imnul de stat şi imnul regal şi au fost trase salve de tun.

Poetul şi traducătorul Radu Cârneci a murit pe 9 decembrie, la vârsta de 89 de ani. Radu Cârneci a publicat peste 40 de titluri, printre care se numără „Cântarea cântărilor”, „Heraldica Iu­birii”, „Temerile lui Orfeu” şi „So­ne­te”, iar dintre traducerile publicate în volume - Léopold Sédar Senghor (Se­negal), „Jertfe negre”, Kahlil Gi­bran (Liban), „Profetul” şi „Grădina Profetului”, Mousse Boulanger „Ini­mă de aur”, Delmira Agustini (Uru­guay), „Dulci elegii” şi „Integrala lirică Baudelaire”. A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru „Tmpul Judecător", iar cu „Cântând dintr-un ar­bore" a primit Pre­miul Uniunii Scriitorilor.

Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, a murit pe 24 decembrie, la vârsta de 74 de ani. Inginer şi fizician, născut pe 22 septembrie 1943, la Bucureşti, Ionel Valentin Vlad a fost membru corespondent al Academiei Române, din 9 martie 1991, şi membru titular al forului, din 7 iulie 2009. A fost ales vicepreşedinte al Academiei Române, pe 27 aprilie 2010, şi preşedinte, pe 8 aprilie 2014. Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informaţiei, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii şi instrumentelor de măsurare cu laseri au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări ştiinţifice şi în trei brevete de invenţie, dintre care unul acordat şi în SUA. A fost, între altele, membru al Societăţii Române de Fizică, preşedinte al Secţiei de Optică şi Electronică Cuantică al Societăţii Române de Fizică (1991 - 2009), membru al Societăţii Americane de Optică, al Societăţii Europene de Fizică, al Societăţii Europene de Optică, al Societăţii Internaţionale de Inginerie Optică (SPIE, S.U.A.), vicepreşedinte fondator al Secţiunii SPIE din România (1991 - 1993) şi vicepreşedinte al Consiliului de Granturi al Academiei Române (1994 - 2006).