Paradoxul marilor economii. Salariile au rămas în urmă

Economiile mari ale lumii traversează o perioadă paradoxală: șomajul este foarte redus, până la deficit de forţă de muncă, dar salariile nu cresc deloc sau așa cum ar trebui într-un astfel de context. Lipseşte câştigul de productivitate. În România, salariile cresc indiferent de productivitate, ceea ce ne costă - acum, prin inflație și mai târziu, prin lipsa de competitivitate.

Val de concedieri la uzina Dacia de la Mioveni. Compania a decis să relocheze o parte din producție în alte țări

„Credeam că o să mă judece lumea”. Trei români din 100 suferă de depresie, însă puțini ajung la medic. Ce face statul

Haos în trafic, după ce un accident produs la începutul lunii a lăsat o intersecție din Brăila fără semafor

Alertă într-un mare oraș din vestul țării: șacalii seamănă teroare zi și noapte. Localnicii sunt revoltați

Theodor Stolojan: Scăderea accizelor la carburanți ar fi o greșeală. Mergem țintit, nu întreaga țară are aceleași suferințe

Infecții nosocomiale la Spitalul Județean din Piatra Neamț: patru morți. Manager: „Nu se poate face dezinfecție așa cum trebuie”

Mesaj Ro-Alert în județul Tulcea din cauza unei drone: „Rămâneţi în interiorul casei, departe de geamuri şi pereţi exteriori”

„Bubuiturile” care au speriat două județe: oamenii au crezut că a început războiul

Noi scumpiri la pompă, peste noapte. Motorina se apropie de pragul de 9 lei/l

Economiile mari ale lumii traversează o perioadă uşor paradoxală din punct de vedere al pieţei muncii: rata şomajului este extrem de scăzută, dar, totuşi, salariile stagnează. Un şomaj scăzut duce la deficit de muncă, aşadar angajatorii, de regulă, se luptă să-şi păstreze salariaţii. Acum, nu caută să-i ţină cu majorări salariale.

Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arată că la sfârşitul lui 2017, aproape 62% din locurile de muncă din economiile dezvoltate erau ocupate. E cel mai ridicat nivel de la criza financiară încoace. Dar creşterile salariale au avansat doar la jumătate faţă de ritmul din urmă cu 10 ani. O astfel de stagnare îi afectează, evident, pe cei cu venituri mai mici. OCDE identifică, însă, şi câteva explicaţii: creşterile de productivitate, generate de tehnologia avansată, sunt întâlnite în puţine companii. Restul au cam rămas în urmă, sunt reticente în a investi în inovare - şi atunci, dacă productivitatea e aceeaşi, la fel sunt şi salariile.

Unul din patru angajaţi nu are cunoştinte minime digitale, aşadar rămân pe aceleaşi poziţii, nu pot avansa şi nici nu se pot reorienta spre joburi mai bine plătite.

Sunt, desigur, şi factori geopolitici care influeanţează această reticenţă a companiilor la noile tehnologii: perspectiva unui război comercial şi BREXIT-ul sunt doar două dintre ele.

Datele Eurostat de la începutul săptămânii arătau că rata şomajului în Uniune s-a menţinut la 7% în luna mai, în scădere cu 0,7 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În România, e de 4,6% - mult sub media europeană - la fel, în scădere faţă de 5,1% în mai anul trecut.