Sari la conținut

România la bilanț. În loc de bani europeni, datorii din bugetele anilor viitori

Discutăm atât de des despre nevoia de dezvoltare încât a venit momentul să analizăm acest sector ca să înţelegem mai bine unde am fi putut ajunge, dar am preferat să stăm şi să ne uităm la alţii în timp ce am visat la o ţară ca afară. Un nou episod România la Bilanţ.

Când vreţi să vă construiţi o casă pentru toată viaţa, cum începeţi? Faceţi un plan, un proiect cu toate detaliile, o bună estimare de costuri, căutaţi un credit bun şi apoi vedeţi ce anume vă permiteţi. Extindeţi conceptul şi imaginaţi-vă că aveţi o ţară pe care vreţi să o creşteţi. Treceţi prin toţi paşii şi ajungeţi la partea de calcule. Aţi vrea să modernizaţi totul, dar costă mult. Aveţi o soluţie: fondurile europene! Vă pot ajuta să faceţi toate aceste modernizări şi banii vin cu puţine condiţii. Prima? Să trimiţi la Bruxelles proiecte bine documentate astfel încât să îi convingi pe oameni că vrei să creşti un stat, nu conturile tale şi ale apropiaţilor.

România a ratat însă startul, ratează şi a doua şansă şi nu putem bănui decât că la mijloc e vorba de nepăsare. De la ministere până la primăriile de comună, oricine poate cere bani europeni pentru dezvoltare. Ministerul poate să ceară pentru infrastructură, primăria pentru a face o reţea de canalizare. Doar două exemple pentru a vedea cât de largă este această plajă a dezvoltării cu ajutorul fondurilor comunitare. Anul trecut au intrat în România fonduri structurale şi de coeziune de 1,9 miliarde de euro. Doar atât în condiţiile în care a existat un minister al fondurilor europene încă din 2013. Rezultatul: avem absorbţie efectivă mai mică de 5%.

Programul Operaţional Regional, cel gândit pentru dezvoltarea comunităţilor, stă cel mai prost. Absorbţia efectivă este de 0,41%. 8,2 miliarde de euro este suma totală pusă la dispoziţia acestui program. Ar exista cereri pentru 5,5 miliarde de euro, trebuie să mai fie şi aprobate. Iar aici încep problemele. Ca să primeşti ok-ul Bruxelles-ului pentru nişte sume cu multe zerouri, trebuie să ai un proiect bine pus la punct, să fie util pentru comunitate şi, nu în ultimul rând, să ai banii pentru co finanţare. Apoi, trebuie să faci toată treaba corect pentru că experţii europeni vor avea grijă să verifice să nu fie furaţi.

Mulţi primari de la noi ştiu însă una şi bună însă: când poţi să ceri bani de la buget cu mult mai puţine hârtii şi formalităţi, de ce să te complici să îi convingi pe experţii Comisiei Europene să îţi dea ei? Ce dacă Uniunea îţi dă fonduri nerambursabile, iar statul îţi oferă credite de angajament prin intermediul Ministerului Dezvoltării? Tot anul trecut, Ministerul Dezvoltării a finanţat proiecte din teritoriu prin credite de angajament de 31 de miliarde de lei. În bugetul din acest an are prevăzute peste 38 de miliarde de lei. Credit de angajament înseamnă că banii nu există, dar care ar urma să fie plătiţi din bugetele anilor următori. Datorii pentru viitor când banii europeani stau neatinşi.

Birocraţie" - acesta este primul motiv pe care îl invocă România când vine vorba de fondurile europene. Nepăsare este ceea ce adăugăm noi. În condiţiile în care ţara încă mai are peste 10 mii de kilometri de drumuri de pământ, unele dintre ele naţionale, jumătate din populaţie nelegată la o reţea de canalizare, peste 2000 de şcoli fără grupuri sanitare. În 2017, Comisia Europeană a trimis României 3,6 miliarde de euro, cea mai mare parte sub formă de subvenţii şi plăţi în agricultură. Şi poate că acest sector s-ar fi dezvoltat cu adevărat dacă, din cele aproape 14 milioane de hectare de teren agricol, jumătate nu ar fi pârloagă.