Dacă e să li se întâmple ceva rău, Taras, de 23 de ani, Vladislav, de 21 de ani, și comandantul lor, Oleksii, de 39 de ani, știu bine că guvernul ucrainean va nega existența lor. În capitalele occidentale, doar gândul la ei provoacă fiori, relatează The Guardian.
Ei sunt membri ai batalionului Bratstvo, un grup de voluntari din forțele speciale ucrainene, care duc lupta împotriva lui Vladimir Putin dincolo de primele linii ale războiului din Ucraina, dincolo de zonele ocupate ale țării lor: pe teritoriul Rusiei.
Munca lor variază de la răpirea unor înalți oficiali ai Kremlinului până la distrugerea infrastructurii militare cheie și doborârea aeronavelor inamice pe teritoriul Rusiei.
Ar putea părea ciudat ca un batalion ca al lor să permită ca poveștile lor să fie făcute publice. Dar asta ar însemna că le înțelegem greșit scopul. În tot ceea ce fac, există un singur mesaj pe care doresc să-l transmită.
„Ne este foarte ușor să trecem granița în Rusia”, spune zâmbind Vladislav, cel mai tânăr dintre cei trei.
Voluntarii din Bratstvo, cuvânt care în ucraineană înseamnă frăție, au un statut deosebit, sunt independenți din punct de vedere tehnic de armata Ucrainei, dar operează cot la cot cu forțele oficiale.
Oleksii este în „serviciile de informații”, spune el, dar batalionul recrutează în principal civili sau îi primește pe cei mai străluciți din alte batalioane voluntare. El spune că înțelege de ce munca lor trebuie să rămână separată de restul armatei. Raționamentul este totuși greu de acceptat pentru toți.
Acest lucru este legat de nervozitatea Occidentului la gândul că Ucraina are capacitatea de a lovi Rusia în Rusia, așa cum evidențiază dezbaterea prelungită asupra furnizării de către Germania a tancurilor Leopard 2 și refuzul SUA și al altor țăro de a furniza avioane de luptă F16.
O mare parte din această anxietate este probabil legată de amenințarea Kremlinului că va folosi arme nucleare dacă „existența statului rus este pusă în pericol”.
„Se pare că rușii pot merge pe teritoriul ucrainean, dar ucrainenii nu pot intra în Rusia”, spune Oleksii.
Voluntarii Bratstvo nu sunt însă descurajați. Ei insistă că este vital ca înaltul comandament rus să simtă focul luptelor pe propriul său teritoriu.
Îmbrăcați în blugi și hanorace, ei beau cafea în parcul Taras Șevcenko din Kiev în timp ce își povestesc aventurile, într-o pauză de la antrenament, planificare și misiuni. Singurul indiciu despre cine sunt ei este pistolul de pe șoldul lui Vladislav.
Din cauza statutului lor neoficial, poveștile lor nu au putut fi verificate în mod independent, dar sunt convingătoare și credibile.
Taras, spune că s-a întors acum două săptămâni de la o „operațiune simplă”.
„Grupul nostru trebuia să aducă o anumită cantitate de explozibil pe teritoriul Rusiei și să îl lase într-un anumit loc. Nu știu pentru ce și cui a fost destinat acest explozibil. Dar știu sigur că unii oameni din Rusia sunt gata să-i ajute pe ucraineni”, a spus el. Dar acum șase săptămâni, spune el, a finalizat cea mai de succes operație de până acum.
„Aveam sarcina de a distruge un elicopter rus care transporta oficiali de rang înalt ai ministerului rus al afacerilor interne”, spune Taras.
„Prima oară, vremea rea a împiedicat arma cu laser să țintească cu precizie și să atingă ținta. În plus, am avut probleme interne în cadrul grupului, certuri, așa că am intrat pe teritoriul Rusiei, dar ne-am întors, am luat în calcul greșelile noastre… și într-o săptămână am făcut o a doua încercare”, povestește el.
Grupul de lucru format din cinci bărbați a pornit la ora 7 dimineața, trecând prin păduri și câmpuri.
„Am mers toată ziua. Apoi am petrecut noaptea la locație și la ora 9 am auzit un elicopter. Aveam cu mine o mică dronă de recunoaștere și mi-a confirmat că era același elicopter. Am tras dintr-un sistem portabil de rachete antiaeriene către elicopter de la o distanță de 4 km. Din păcate, nu am văzut lovitura deoarece eram atât de departe, dar am auzit explozia. Și apoi am fugit repede din pozițiile noastre. Am lăsat în urmă trepiedul folosit pentru sistemul portabil de rachete antiaeriene. Ne-am întors de două ori mai repede”, a spus el.
Indiferent dacă oficialii Kremlinului din elicopter au fost uciși sau nu, pentru Taras a fost o misiune de succes, care a îndeplinit scopul central al batalionului.
„Am arătat că putem intra pe teritoriul Rusiei și le-am arătat rușilor că ucrainenii pot acționa”, spune el.
„După ce rușii află că sabotorii lucrează pe teritoriul lor, trebuie să mobilizeze mulți de soldați pentru a-i găsi pe acești sabotori. Este foarte demoralizant pentru inamic. Elicopterul era pentru conducerea Rusiei. Iar chiar faptul că sabotorii ucraineni trag în comandanții ruși este deja un punct de tensiune pentru ruși. Acest lucru face comandamentul rus nervos”, explică el.
Ultima operațiune din Rusia la care a participat Vladislav a fost în urmă cu o lună în regiunea din jurul orașului Belgorod, unde o serie de depozite de muniție au explodat în ultimele luni.
„A lucrat aproape de granița cu Ucraina, dar pe teritoriul Rusiei. Am avut traseul mașinii acestui ofițer rus și am decis să organizăm o ambuscadă”, spune Vladislav.
Au stat pe poziții ore în șir, dar mașina nu a ajuns, iar obiectivul principal a trebuit să fie abandonat în momentul în care s-a făcut ziuă. Trebuiau să iasă, dar s-au confruntat cu provocarea de a pătrunde înapoi în Ucraina, dincolo de forțele ruse care priveau adunate la graniță.
„Ne-am întâlnit cu un post de frontieră al polițiștilor ruși. Am intrat în luptă, am fost patru la patru. Am ucis trei ruși și am rănit ușor unul. L-am capturat, l-am dus pe teritoriul ucrainean și l-am predat armatei ucrainene”, povestește el.
Editor : M.B.
