Cum ar trebui să procedeze Serbia după aderarea la NATO a Muntenegrului. Opiniile experților militari

Intrarea în NATO a Muntenegrului și recenta mutare a Macedoniei în direcția Alianței Nord-Atlantice sunt două realități care, inevitabil, obligă Serbia la o regândire a neutralității sale în spațiul balcanic, sunt de părere experții militari sârbi.

Noua conjunctură regională de pe flancul Balcanilor pune Belgradul într-o cumpănă privind doctrina sa militară de neutralitate, consideră analistul de politică externă Bosko Jaksic, citat de Balkan Insight.

Expertul spune că neutralitatea militar Serbiei a fost mereu problematică, fiindcă „în timp ce Elveția sau Austraia sunt recunoscute, în general, de alte state ca fiind neutre, Serbia nu este recunoscută”.

„Declarata noastră neutralitate militară nu ne creează decât probleme, deoarece Serbia nu are acest statut, iar asta nu face altceva decât să creeze suspiciuni din toate părțile”, a adăugat Bosko Jaksic.

De aceeași părere este expertul militar Aleksandar Radic. Acesta a declarat recent agenției de știri BETA că, pe lângă Macedonia, și Bosnia a început să adopte poziții pro-NATO, iar această situație ar trebui să îi dea de gândit puterii de la Belgrad, din moment ce mulți sârbi - din Muntenegru, de exemplu - trăiesc acum în state membre NATO.

În timp ce, la nivel birocratic, și-a menținut distanța egală garantată constituțional între SUA și Rusia, Serbia, de fapt, începând din 2006, participă la programul Parteneri pentru Pace al NATO și, totodată, face exerciții militare comune cu armata rusă.

Potrivit Centrului de Politici de Securitate din Belgrad, majoritatea sârbilor resping aderarea la NATO a Serbiei, în mare parte din cauza sentimentelor negative legate de campania aeriană a Alianței Nord-Atlantice la sfârșitul anilor 1990, în timpul războiului din regiunea Kosovo.

În martie 1999, NATO a lansat bombardamente aeriene asupra infrastructurii militare sârbe, după ce președintele Slobodan Miloșevici refuzase să semneze un acord de pace pentru a pune capăt represiunilor violente la care erau supuși albanezii din regiunea Kosovo, care solicita ruperea de Serbia. Rachete de croazieră și cu rază lungă au fost folosite pentru a doborî obiective de înaltă apărare, cum ar fi instalații strategice din Belgrad și Priștina. Unul dintre orașele sârbe cele mai afectate de raiduri a fost Nis. Intervenția militară a NATO în Kosovo a reprezentat o încălcare a dreptului internațional, deoarece nu a avut susținerea Consiliului de Securitate al ONU.

Katarina Djokic, de la Centrul pentru Politici de Securitate, nu întrevede o schimbare, în viitorul apropiat, a atmosferei generale anit-NATO din Serbia: „Nu mă aștept la o revizuire serioasă a politicii în acest domeniu. Alianța este prea nepopulară în Serbia”.

Pe 29 mai, președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a declarant că în timp ce aderarea la Uniunea Europeană rămâne un obiectiv important pentru Belgrad, nu același lucru îl poate spune și despre intrarea în NATO: „Am fost la o întâlnire NATO și am spus că nu avem această aspirație. Intenția noastră este să fim încă neutri din punct de vedere militar. Vrem să rămânem în afara oricărui bloc militar”.

În ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, situația unei eventuale aderări la NATO este mult mai delicată, având ca vulnerabilitate teritorială Republica Srpksa, unde există o puternică influență geopolitică a Moscovei.