Sari la conținut
News Alert

Încălzirea globală are efecte mai dramatice decât se credea asupra urșilor polari

Milioane de persoane au văzut filmarea cu un urs polar înfometat, în pragul morții, făcută de Paul Nicklen și Cristina Mittermeier, de la ONG-ul Sea Legacy, publicată în National Geographic, la începutul lunii decembrie. Clipul șocant a stârnit o dezbatere aprinsă legată de impactul pe care încălzirea globală îl are asupra urșilor polari.

În ultimii 15 ani, suprafața de zăpadă din zonele arctice s-a micșorat semnificativ, iar animalele nu mai au de unde să își ia hrană. Filmarea publicată de National Geographic arată cum ursul polar abia se mai mișcă din cauza atrofiei musculare. Acesta se se târăște până la un coș folosit de pescari, nu găsește nimic și se prăbușește la pământ.

Acum, un nou studiu arată că topirea ghețarilor va duce, inevitabil, la dispariția urșilor polari, care vor muri de foame. Cercetarea se bazează pe descoperirea că animalele carnivore de talie mare trebuie să mănânce cu până la 60% mai mult decât se credea până acum. Un urs polar ajuns la maturitate arde, în medie, 13.325 de calorii pe zi, cu toate că este sedentar în marea parte a timpului.

„Studiul nostru arată cât de mult depind urșii polari găsirea focilor, principala lor sursă de hrană”, spune Anthony Pagano, biologist la U.S Geological Survey.

Schimbările climatice au dus la încălzirea rapidă a zonelor arctice, mai mult decât în orice alt loc de pe planetă. Ghețarii și calotele glaciare s-au micșorat cu 14% în ultimul deceniu. Sateliții arată că în mijlocul zonelor arctice, există acum cu aproximativ 2 milioane de kilometri pătrați mai puțină gheață decât în perioada 1981 - 2010.

Primăvara, gheața începe să se topească și se reface abia târziu în toamnă, ceea ce înseamnă că urșii polari sunt forțați să ardă mai multe calorii înotând distanțe mari, pentru a ajunge la o bucată de gheață, sau petrec mai mult timp pe uscat, unde nu găsesc mâncare. O ursoaică polară observată de oamenii de știință a înotat o distanță de 685 de kilometri pe parcursul a nouă zile, timp în care și-a pierdut puiul care plecase cu ea în călătorie. La finalul celor nouă zile, ursoaica își pierduse aproximativ 22% din greutatea corporală.

Pentru a studia efectele încălzirii climatice asupra urșilor polari, oamenii de știință au capturat nouă ursoaice din Alaska, în luna aprilie a anului trecut, le-au pus câte o zgardă cu GPS și camere de filmat, apoi le-au eliberat. După 8-11 zile, ursoaicele au fost capturate din nou. În acest timp, unul dintre animale parcursese 250 de kilometri. Datele au arătat că animalele au fost active 35% din timp și s-au odihnit în restul zilei. Patru ursoaice nu au reușit să prindă nicio focă, iar toate au slăbit 10% din totalul greutății lor. Unul dintre animale cântărea aproape jumătate decât la începutul studiului și s-a aruncat chiar în apă, pentru a prinde o focă, un lucru neobișnuit pentru urșii polari. „Este posibil să fi fost disperată”, a declarat Pagano.

Cercetarea arată, de fapt, că impactul încălzirii globale asupra populației de urși polari este mai mare decât se credea. Un studiu din 2010 afirma că topirea ghețarilor și a calotei va micșora numărul urșilor polari la doar 10.000 de exemplare, până în 2050. Estimările actuale arată că există între 20.000 și 30.000 de urși polari în 19 grupuri diferite din SUA, Canada, Groenlanda, Norvegia și Rusia. Patru dintre aceste grupuri sunt în continuă scădere. Numărul urșilor polari din jurul Mării Beaufort a scăzut cu 40% în ultimii 10 ani, de exemplu.

Urșii polari sunt considerați animale pe cale de dispariție în SUA și sunt catalogate drept „vulnerabile” pe lista IUCN, întrucât habitatul lor natural este amenințat de încălzirea globală.