Regionalizarea Cehiei a durat zece ani. Descentralizarea a marcat ruptura definitivă de comunism

Cristian Bușoi avertizează asupra prețurilor la electricitate: „Trebuie să ne pregătim pentru iarna și primăvara lui 2027”

Euro a stabilit un nou record în raport cu leul. Moneda europeană a crescut cu 2,21 bani într-o zi

Un fost șef al serviciului german de informații externe a fost arestat sub suspiciunea de spionaj

Elevă din Prahova, violată de mai mulți colegi de școală

Dosarul fraților Tate, noi detalii. Procurorii britanici vorbesc despre metoda „Lover Boy” și exploatarea femeilor

Ciumă în Rusia: 200 de oameni ar fi în carantină, Moscova minimalizează pericolul

Oana Gheorghiu: Votul PNL pentru Luca Niculescu nu vine pe simpatie, ci pe program și miniștri. Ce așteptări au liberalii

Două nave au fost lovite de drone în zona economică a Bulgariei: una dintre ele s-a scufundat. Ședință convocată de Rumen Radev

Raport îngrijorător pentru economia României: euro ar putea ajunge la 5,50 lei în 2027. Creșterea economică, aproape de zero

Imediat după Revoluţia de Catifea din 1989, cele peste 70 de regiuni ale Cehiei au fost desfiinţate, odată cu alte moşteniri ale sistemului comunist.

Pentru politicienii cehi, descentralizarea a devenit un subiect de dezbatere, întrucât redesenarea teritorială a ţării a fost văzută şi ca un important pas în ruperea legăturii cu trecutul comunist. Procesul s-a dovedit însă dificil şi de durată.

„Au existat numeroase discuţii, pentru că uneori nici măcar în interiorul aceluiaşi partid politic nu a existat un consens, din cauza intereselor diferite la nivel local”, a explicat Jiri Sitler, ambasadorul Cehiei la Bucureşti.

Deşi regiunile apar în Constituţia din 1992, legea de reorganizare teritorială a Cehiei a fost adoptată după cinci ani, iar regiunile au apărut după încă cinci ani. Dezbaterea s-a concentrat asupra a două variante: refacerea regiunilor istorice, mai degrabă a vechiului Regat al Boemiei, care acoperea două treimi din teritoriul actualei Republici Cehe, şi împărţirea în mai multe regiuni de mici dimensiuni.

În cele din urmă, s-a ajuns la situaţia de acum: 14 regiuni şi peste 6.200 de districte comunale şi orăşeneşti, echivalente cu municipiile şi comunele din România, cu primari şi consilii locale ai căror membri sunt aleşi în mod direct. Consiliile regionale decid programele de dezvoltare, dar banii vin de la Guvern. Asta înseamnă că regiunile şi Executivul trebuie să lucreze împreună.

Şi chiar reuşesc sa facă acest lucru, dacă privim la rata de absorbţie a fondurilor europene - 72 % din cele aproape 31 de miliarde de euro puse la dispoziţie de Buxelles, pentru perioada 2007-2013.