Iminenta distrugere a unei nave de război americane de către o rachetă lansată de rebelii Houthi din Yemen a reprezentat primul moment din acest conflict în care marina SUA a folosit un sistem avansat de armament supranumit "ultima linie de apărare", scrie CNN.
Phalanx Close-In Weapon System (CWIS) a fost declanșat de distrugătorul american USS Gravely împotriva unei rachete care s-a apropiat la mai puțin 1,6 kilometri de nava americană, impactul urmând să se producă în câteva secunde.
Sistemul automat Phalanx folosește mitraliere Gatling care pot trage până la 4.500 de gloanțe de 20mm pe minut, țintind proiectile sau alte ținne aflate la mică distanță.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
"Sistemul Phalanx constă în mitraliere cu tragere rapidă, controlate prin computer și ghidate de radar care pot distruge rachete anti-navă și alte amenințări apropiate de pe uscat sau apă", anunță fabricantul Raytehon pe pagina de prezentare a sistemului, intitulată "ultima linie de apărare".
Navele de război americane au distrus zeci de rachete lansat de rebelii Houthi folosind metode de apărare cu rază lungă de acțiune, precum rachete Standard SM-2, Standard SM-6 și Evolved Sea Sparrow, potrivit analiștilor. Cu toate acestea, marți acest lucru nu s-a întâmplat din motive care nu au fost dezvăluite.
Racheta era la 4 secunde distanță de nava SUA
Analistul Carl Schuster, un fost căpitan al Marinei SUA, a declarat că racheta lansată de rebelii Houthi, călătorind cu aproape 1000 de kilometri pe oră, era probabil la aproximativ 4 secunde să lovească nava americană, înainte să fie distrusă de o rafală de 2-3 secunde a sistemului Phalanx. Schuster adaugă că distrugerea unui rachete aflate la mai puțin de 1,6 kilometri de o navă nu înseamnă că aceasta din urmă un va fi lovită de resturi.
"Rachetele nu se evaporă când sunt distruse, ci lansează mii de fragmente mici și componente", spune Schuster. "Vestea bună este că acele componente mai ușoare își pierd rapid viteza, însă bucățile mai mari pot ajunge și la o distanță de 500 de metri".
Cu cât este mai aproape de navă o rachetă distrusă, cu atât prezintă un pericol mai mare, bucățile mari fiind capabile să penetreze zonele carenei și suprastructurii care nu sunt blindate de la o distanță de 200 de metri", mai spune Schuster.
În cazul unei rachete subsonice, precum cea întâlnită de USS Gravely, aproximativ 2% din resturi pot ajunge la navă. Până la 70% din resturile unei rachete supersonice sau balistice pot ajunge la o navă după ce a fost distrusă de Phalanx, adaugă fostul căpitan american. Totodată, sistemul Phalanx are o limită de înățime, deci este posibil să nu reușească să tragă asupra rachetelor balistice care se îndreaptă asupra navelor de deasupra lor.
Chiar și cu aceste limite, sistemul Phalanx este important pentru marina SUA. Introdus în 1980, Phalanx este acum instalat pe toate navele marinei SUA, iar cel puțin 24 de aliați ai americanilor îl folosesc, susține producătorul Raytheon.
Editor : V.M.
