Preşedintele rus Vladimir Putin îi cere premierului israelian Naftali Bennett ca biserica „Aleksandr Nevski” din Oraşul Vechi al Ierusalimului să intre în proprietatea Rusiei, afirmând că avea o înțelegere în acest sens cu fostul premier Benjamin Netanyahu făcută în urma eliberării unui cetățean israelian care fusese arestat în Rusia pentru posesie de canabis.
Vladimir Putin reamintește de această promisiune într-o scrisoare adresată premierului israelian Naftali Bennett, a relatat luni agenţia EFE, preluată de Agerpres.
Benjamin Netanyahu îi promisese lui Putin că va transfera Rusiei acest lăcaș de cult - ce aparţine Bisericii Ortodoxe Ruse de la Ierusalim - în schimbul eliberării, în 2020, a cetăţeanului israelian Naama Isachar, încarcerat în Rusia după o condamnare pentru deţinere de canabis.
Fostul premier israelian a considerat atunci că disputa asupra proprietăţii bisericii nu poate fi soluţionată în justiţie, fiind vorba despre un „loc sfânt”, astfel că a dispus înregistrarea guvernului rus ca proprietar al bisericii „Aleksandr Nevski”. Însă noul guvern condus de Naftali Bennett a transmis cazul Curții Supreme, care a suspendat decizia privind recunoaşterea proprietăţii ruse şi a fost constituit un comitet care urmează să stabilească proprietarul lăcaşului de cult.
Rusia este proprietara de facto a acestei biserici începând din anul 1890, întrucât sub Imperiul Otoman a fost recunoscută apartenenţa ei la „Regatul rus”, iar în 2017 Moscova a cerut pentru prima dată în faţa justiţiei israeliene ca în baza acestei afirmaţii să i se recunoască dreptul de proprietate, deşi regatul rus nu mai există în prezent.
Biserica Aleksandr Nevski se află în apropierea Bisericii Sfântului Mormânt. Păstrează rămăşiţe ale construcţiilor romane şi ale vechiului zid al Ierusalimului. Se spune că aici se găseşte poarta prin care Isus a intrat în Ierusalim, dar şi ceea ce se numește „urechile acului” – o mică gaură în zid prin care se pătrundea în cetate atunci când porţile erau închise. Porțile Vechii Cetăți a Ierusalimului se închideau noaptea, dar lângă fiecare poartă era o spărtură strâmtă în zid prin care abia putea trece un om, pentru ca cei întârziați să poată intra în cetate peste noapte, dar fără animale și multe bagaje. Acestea se numeau „Urechile acului”.
Editor : Luana Pavaluca
