Ucraina plănuiește ca suprafaţa agricolă pe care o va însămânța în primăvara acestui an să fie egală cu cea de anul trecut sau uşor mai redusă, în cel mai rău scenariu, a declarat vineri pentru Reuters ministrul ucrainean al agriculturii, Mikola Solski. Ucraina este un producător mondial major de cereale şi seminţe oleaginoase, dar recoltele sale s-au diminuat după ce Rusia a ocupat părţi din teritoriul ei în invazia lansată în februarie 2022.
În campania de însămânţare din primara anului trecut a fost cultivată o suprafaţă agricolă de 12,75 milioane de hectare, din care 5,7 milioane de hectare cu cereale, circa 4 milioane din acestea din urmă fiind cu porumb. În campania de iarnă au fost cultivate 4,2 milioane de hectare cu grâu pentru recolta din 2024, faţă de 4,4 milioane de hectare în anul anterior.
"Categoric nu va exista o creştere a suprafeţei însămânţate. Recunosc reducerea ei, şi imediat vine întrebarea ce să însămânţăm? Avem doar trei opţiuni: floarea soarelui, soia şi porumb", a indicat ministrul ucrainean.
Acesta a remarcat de asemenea că finanţarea insuficientă a fermierilor în condiţii de război şi dificultăţile la export i-au forţat pe aceştia să facă economii şi să folosească seminţe de grâu de calitate mai slabă. Grâul de iarnă ucrainean a supravieţuit anotimpului rece fără mari pagube, dar calitatea următoarelor recolte de grâu este incertă, a avertizat oficialul ucrainean.
"Mi se pare că seminţele noastre devin din ce mai rele", a admis ministrul ucrainean. "Am impresia că fermierii economisesc bani pe seama însămânţării de iarnă pentru grâu (...) şi acesta este unul dintre motivele calităţii mai slabe a grâului", a explicat el.
Veniturile agricultorilor ucraineni au scăzut semnificativ în 2022 şi 2023 în urma dificultăţilor de a-şi exporta produsele, respectiv capacităţile limitate de transport maritim în condiţiile blocadei şi atacurilor ruse asupra porturilor ucrainene şi costului mai ridicat al transportului cerealelor pe cale terestră.
Producţia ucraineană de cereale şi seminţe oleaginoase era de circa 110 milioane de tone anual înaintea războiului cu Rusia, iar după declanşarea acestuia a scăzut la puţin peste 81 de milioane de tone, dat fiind că o parte din teritoriu a fost ocupat şi minat
