VIDEO. Cum se trăiește în închisoarea în care deținuții trebuie să-și rezerve celulele
Se spune că odată cu vârsta vine și înțelepciunea. Pentru unii e o constatare dulce-amară. Pentru pensionarii aflați în închisoare, timpul nu poate vindeca toate rănile. Infractorii violenți trebuie să se obișnuiască cu gândul că închisoarea ar putea fi ultima lor oprire. Pentru acești oameni, locul funcționează mai mult ca un azil. Un număr tot mai mare de penitenciare se adaptează vârstei înaintate a deținuților - cu programe precum terapia ocupațională și exersarea memoriei. În ciuda unei sentințe pe viață, mulți sunt încă motivați să rămână în formă până la final. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Închisoarea Waldheim este una pentru vârstnicii din estul Germaniei.
Populația Germaniei îmbătrânește - la fel și populația închisorilor de aici. Bărbații închiși la Waldheim ispășesc pedepse pentru tâlhărie, fraudă, infracțiuni sexuale sau crimă. Unul dintre cei mai violenți infractori, Karl Zimmermann, este aici de șase ani. La fel ca majoritatea deținuților, principalul lui inamic e timpul...
„S-a mai dus o zi...”, spune bărbatul.
Fotografiile de familie sunt tot ce i-a mai rămas. Speranța să-și vadă cei patru nepoți, în libertate, e singura care-l motivează.
„Cel mic de aici are aproape 5 ani. Îl știu doar din fotografii ... Am și o nepoată care va împlini în curând 2 ani, pe care o știu doar din această poză”, spune Karl Zimmermann. Își pune palmele peste față și își șterge lacrimile.
Zimmermann execută o condamnare pe viață pentru omor - după ce și-a înjunghiat mortal o vecină.
„Îmi amintesc că în momentul în care am lovit-o prima dată, m-a privit cu ochii mari și mi-a spus: Ești nebun? Apoi nu a mai spus nimic. De ce am înjunghiat-o de încă 26 de ori e o întrebare la care nu pot răspunde nici în ziua de azi”, mărturisește bărbatul.
Povestește că victima îl ridiculizase ani la rând, din cauza piciorului amputat. Cel puțin asta e varianta lui. Și, la un moment dat, a cedat.
„E cel mai bun penitenciar în care am fost vreodată”
De trei ori pe săptămână, deținuții în vârstă lucrează în grădină. Asta dacă vor. Nu toți se căiesc pentru faptele comise.
„C'est la vie. Dacă furi mașini, ajungi la închisoare. Îmi plac fetele frumoase, mașinile drăguțe și banii, de aceea sunt în închisoare. Dar, lăsând gluma la o parte, e cel mai bun penitenciar în care am fost vreodată”, spune un deținut.
Și e greu să intri în această închisoare. Aici, deținuții trebuie să-și rezerve celulele!
Mesele sunt servite de mai multe ori pe zi de domnul E., condamnat pentru fraudă. Zilele în care deținuții erau hrăniți numai cu pâine și apă sunt de mult apuse. Acum sunt preparate pe toate gusturile.
Deținuții cu stomacul sensibil pot solicita o dietă săracă în fibre. Există mâncăruri fără carne pentru vegetarieni și mâncăruri fără carne de porc, pentru musulmani.
„În comparație cu celelalte trei închisori în care am fost, acesta e ca un azil. Au de toate. Astăzi putem să jucăm ping-pong. Avem de toate la dispoziție. Nu vreau să laud prea mult locul ăsta, dar - având în vedere de ce suntem aici - e chiar o casă de bătrâni” - spune unul dintre deținuți.
Ergoterapie și masaj cu ventuze pentru deținuți
Unul dintre serviciile oferite este ergoterapia. Terapeutul ocupațional Katrin Schmeisser susține că acest tratament e necesar din cauza faptului că deținuții au o libertate de mișcare limitată.
„Pe măsură ce înaintează în vârstă, crește și riscul unor accidente. Așa că încercăm să antrenăm mușchii și menținerea echilibrului pentru a preveni căzăturile”, explică Kathrin Schmeisser, terapeut ocupațional.
Peter P. e condamnat pentru crimă. Chiar și așa, Schmeisser îi oferă cele mai bune îngrijiri. Astăzi are masaj cu ventuze, pentru dureri de spate.
Kathrin Schmeißer, terapeut ocupațional: „Ventuzele stimulează circulația și relaxează mușchii. Sper că îi ușurează oarecum durerea. (Adresându-se lui Peter P.:) Nu spuneți mereu că este punctul culminant al săptămânii?”
„Chiar este” - confirmă deținutul.
În urmă cu an, a pierdut un plămân din cauza cancerului și acum depinde 24 de ore din 24 de o butelie de oxigen. Ar putea fi eliberat peste 5 ani ... Ce șanse are?
- Am 73 de ani, spune Peter P.
- Deci veți avea... ?"
- 78, cel puțin.
- Și atunci ce perspective aveți?
- Niciuna. Realist vorbind, voi muri aici.
Pentru unii de aici, o sentință pe viață chiar e pentru toată viața.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
