În umbra CM 2018. Povestea bărbatului care trăiește într-o fostă bază militară din străfundurile Rusiei

În timp ce toate privirile sunt ațințite spre Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia, undeva, într-o regiune în care singurătatea domnește peste ruine sovietice, își duce traiul un bărbat de 61 de ani – Alexander Kusnețov.

Kusnețov este locuitorul unei lumi dispărute, într-o fostă bază militară din Pristan. Acum, baza este un vast relicvariu de clădiri-fantomă. Cât vezi cu ochii, un peisaj rezidual: blocuri cu tencuiala căzută și fără ferestre, caroserii de mașini roase de rugină, mucegaiuri și tufării luxuriante prin care bântuie câini cu urechile ciulite și pisici zgribulite. Iar într-un copac atârnă un blazon pe măsură pentru pustietatea de aici: un ceas de imitație rococo în care timpul a stat.

În urmă cu treizeci de ani, Alexander Kusnețov venea în Pristan ca tânăr electrician sovietic. Baza adăpostea atunci un radar de recunoaștere aeriană și avioanele de luptă ale Flotei Pacifice, scrie The Siberian Times într-un reportaj. Personalul auxiliar locuia în blocurile cu cinci etaje de lângă aerodrom, cufundate acum într-o atmosferă apăsătoare de Pripyat, orașul părăsit din apropiere de Cernobîl.

URSS s-a prăbușit, iar în 1992 unitatea a fost desființată și familiile militarilor, precum și toți ceilalți angajați, s-au împrăștiat care încotro prin Rusia, fără a-și mai lua însă cu ei și lucrurile care le-au aparținut. Rezultatul? Încă un muzeu viu al debandadei post-sovietice.

Kusnețov a fost singurul care a ales să rămână, un Robinson Crusoe într-un mini-regat de fier vechi. Bărbatul povestește ca de la balconul său a fost martor al unor adevărate caravane de mașini și căruțe care veneau ocazional din regiunea Primorsky sau de la Vladivostok cu o unică misiune: să fure tot ce se putea fura din Pristan.

„Ceea ce a aparținut cândva statului, cum ar fi cablurile și conductele, fierul din pereții clădirilor, totul a fost dezmembrat bucată cu bucată și luat. După câteva astfel de atacuri ale «vânătorilor de comori», un întreg bloc de patru etaje efectiv s-a surpat”, spune Alexander Kusnețov.

Dezmembrarea Uniunii Sovietice l-a prins pe Kusnețov cu o fâșie de doliu prinsă în piept – soția sa murise de puțină vreme. Bărbatului i s-a făcut o ofertă de a se întoarce pe „continent”, dar el a ales să întoarcă spatele „noii” Rusii din vacarmul anilor 1990.

„A fost o decizie conștientă. Viața avea să devină tot mai costisitoare. Noua Rusie trecea prin reforme monetare și printr-o hiperinflație. Știam că dacă voi rămâne aici, nu va trebui să plătesc pentru nimic”.

Cei de prin împrejurimi l-au poreclit pe Kusnețov: Eremitul din Pristan. Din când în când, vin să îi mai aducă de-ale gurii, haine și medicamente. Eremitul zice că îi plac vizitatorii și că este mult mai ușor să trăiești fără confort decât „fără o discuție bună cu cineva”.

Cât privește „logistica” acestui trai auster, Eremitul gătește la un cuptor „străvechi” pe lemne – la un burzhuika – și discută cu Lyusya, pisica lui cu ochi de smarald, care a fătat recent trei pui. „Și este un mare eveniment în viața mea”.