New Scientist: Microbul ciudat din Antarctica care poate rezolva unul dintre cele mai vechi mistere ale lumii

Antarctica, un imperiu de gheață de 14 milioane de kilometri pătrați. Undeva în această imensitate, un microb bizar din acest univers aspru poate oferi un indiciu pentru dezlegarea unuia dintre cele mai mari mistere ale evoluției: de unde vin virusurile, scrie publicația New Scientist.

Microorganismul din spațiul antarctic conține un fragment de ADN care poate construi capsulă în jurul său. Acest lucru ar putea rezolva enigma despre cum au apărut primii agenți patogeni.

Virusurile nu seamănă cu alte forme de viață. Probabil că nu sunt deloc vii, notează New Scientist. Toate celelalte lucruri vii sunt făcute din celule, „săculeți plini cu molecule esențiale ale vieții”. Celulele sunt „mașinării complicate” care se pot hrăni și reproduce independent. Virusurile au o identitate mult mai simplă: „Un virus tipic este o mică bucată de material genetic încapsulat într-o cochilie numită capsidă. Pe cont propriu, un virsu poate face foarte puține lucruri. Dar dacă intră într-o celulă, începe să se multiplice în copii. Virusurile pot fi adesea dăunătoare gazdei: de pildă, virusul imunodeficienței umane (HIV) poate provoca SIDA atunci când infectează o persoană”.

Ricardo Cavicchioli de la Universitatea New South Wales din Australia și echipa sa au găsit, pe coasta Antarcticii, un microorganism în lacurile din Insulele Rauer, care ar putea arunca o rază de lumină asupra subiectului care macină de decenii comunitatea științifică.

Organismul depistat, pe care l-au denumit Halorubrum lacusprofundi R1S1, este un fel de organism cu o singură celulă care arată ca o bacterie, dar aparține, de fapt, „unui domeniu separat al vieții”.

Grupul de cercetători era la curent cu faptul că virusurile joacă adesea un rol imporant în ecosistemele antarctice. Prin urmare, unul dintre membrii echipei, Susanne Erdmann, a căutat virusuri în interiorul celulelor microorganismului. A găsit ceva neașteptat: „o plasmidă”.

Mici fragmente de ADN, adesea circulare, care se găsesc în celulele vii, paslmidele nu fac parte din genomul principal al celulei și pot să se reproducă independent. Adesea, o plasmidă poate purta o genă care este cumva utilă celulei, cum ar fi genele de rezistență la antibiotice.

De ce este neobișnuită plamida descoperită de Erdmann? Genele pe care le poartă îi permit să producă vezicule – alfel spus, bule din lichide – care alcătuiesc în jurul plasmidei un strat protector, subliniază New Scientist. Protejată de „armura” sa de vezicule, plasmida îi dă liberate celulei să caute gazde noi.

Cu alte cuvinte, microorganismul arată și acționează în mare măsură ca un virus. Deosebirea este aceea că poartă gene care se regăsesc numai în plasmide și îi lipsesc genele care să o „demaște” drept virus. Pe scurt, este o plasmidă cu atribute de virus. „Nu există diferențe deosebite între plasmide și virusuri”, spune Ricardo Cavicchioli.

Cavicchioli sugerează că virusurile ar fi putut evolua din plasmide, cum ar fi cazul lui Halorubrum lacusprofundi R1S1, prin achiziționarea de gene de la gazda lor, ceea ce le-ar permite să producă mai degrabă o „coajă” de capsidă decât o veziculă moale.

Până în prezent, au existat trei idei principale legate de evoluția virusurilor: 1) virusurile au apărut înaintea celulelor; 2) unele celule au evoluat spre forme mai simple și au devenit virusuri; 3) unele gene au „evadat” din celule și au devenit virusuri.

A treia ipoteză este cea la cate s-au raportat cele mai multe studii ale biologilor din ultimii ani.