Tenis | 15 - 30 - 40. Misterul scorului şi istoria numelui acestui sport

15, 30, 40, avantaj... Arbitrii din tenis anunţă în fiecare meci de tenis scoruri destul de speciale. Care este motivul care îi face să marcheze în acest fel evoluţia unui scor care merge din 15 în 15 puncte, pentru ca, dintr-o dată, acesta să se schimbe şi să includă cifra 40? 

Povestea este veche de mai multe secole. Totul a început în Evul Mediu, cu apariţia unui sport care, foarte repede, a avut mare succes: jeu de palme. 

Scopul acelui joc era de a trimite mingea într-un punct în care adversarul, aflat de partea cealaltă a unui fileu, nu putea să ajungă pentru a o returna. Lungimea terenului era pe atunci de 27,4 metri - 90 de yarzi, câte 45 de yarzi pentru fiecare jumătate a terenului. 

După primul punct din fiecare joc, câştigătorul trebuia să avanseze 15 yarzi. Procedeul se menţine şi la scorurile de 15 - 15, 15 - 30 (sau 30 - 15) şi 30 - 30, dar şi la punctul următor, când scorul devine 40 - 30 (sau 30 - 40).

Însă de ce 40 şi nu 45? Este o întrebare justificată, pe care şi-o pun multe persoane, pentru că 30 + 15 = 45. Este vorba de o chestiune care ţine de confortul arbitrilor. 40 este mai uşor de pronunţat (în orice limbă) în comparaţie cu „interminabilul” 45. Acesta este motivul pentru care 45 a devenit 40. 

În vechiul jeu de paume, participanţii trebuiau să joace adeseori un ultim punct - când jucătorul care avea 40 de puncte avansează în teren şi se află lângă fileu - iar acel punct era denumit „avantaj”. De aici provine denumirea actuală din tenis a punctului care urmează după scorul de 40 - 40. 

În secolul al XIX-lea, jeu de paume a cunoscut o nouă adaptare. Atunci, nu mai era vorba de a avansa după fiecare punct marcat, jucătorii devenind liberi în mişcarea lor pe teren. 

Iar noul joc a primit un nou nume - cuvântul „tenez” („ţineţi”, în limba franceză - n.r.), pronunţat de jucătorul care întindea mingea adversarului, a fost deformat de pronunţia engleză şi a devenit „tennis”. 

Noua disciplină sportivă nu a dorit să se separe de rădăcinile sale comune cu jeu de paume şi a păstrat sistemul de numărare a punctelor marcate (0, 15, 30, 40, avantaj). 

Jeu de paume este un joc ce a fost inventat în Franţa şi reprezintă un precursor „indoor” (în sală, n.r.) al tenisului, fiind jucat iniţial fără rachete. Jucătorii loveau mingea cu mâinile goale sau folosind o mănuşă din piele. Jeu de paume este un fost sport olimpic şi reprezintă competiţia sportivă care organizează cel mai vechi campionat mondial din lume, prima ediţie având loc în urmă cu peste 250 de ani.