Stresul oxidativ duce la îmbătrânire
Stresul oxidativ este cauzat de un dezechilibru între producţia de oxigen reactiv şi capacitatea sistemului biologic de a detoxifia cu rapiditate reactivii intermediari sau de a repara cu uşurinţă prejudiciile rezultate.
Toate formele de viaţă păstrează un mediu de reducere în interiorul celulelor. Acest mediu de reducere este conservat de o serie de enzime care au rolul de a menţine acest mediu de cu ajutorul unei acţiuni constante a energiei metabolice.
Perturbările care ar putea să apară de la această stare normală pot provoca reacţii toxice concretizate în producţia de peroxizi şi radicali liberi, care vor afecta toate componentele celulare, inclusiv lipidele, proteinele şi ADN-ul.
Stresul oxidativ este indus de o serie de factori de mediu printre care razele UV, invazia agenţilor patogeni, acţiunea erbicidelor şi poluarea.
De asemenea, factorii dietetici reprezintă una dintre principalele cauze de stres oxidativ. Vitaminele E şi C sunt foarte importante pentru consolidarea reţelei antioxidante, care lupta împotriva stresului oxidativ. O altă cauză a stresului oxidativ o reprezintă efortul fizic excesiv.
Se consideră că stresul oxidativ provoacă apariţia mai multor boli. Procesul a fost cuantificat prin măsurarea nivelului de stres oxidativ ca urmare a stării de oxidare a unor molecule de mici dimensiuni numite glutadion. În mod normal, glutadionul protejează celulele de stresul oxidativ. Stresul oxidativ este cauzat de compuşii reactivi de oxigen, care includ şi radicalii liberi. Dacă o celulă este expusă la mai mulţi compuşi reactivi de oxigen, se poate degrada instantaneu. Consecinţa este deteriorarea proteinelor, ADN-ului, lipidelor, dar şi altor macromolecule din organism.
Stresul oxidativ contribuie atât la procesele de îmbătrânire cât și la fiziopatologia unor numeroase afecțiuni frecvent întâlnite la vârstnici: boala Parkinson, insuficientă cardiacă, infarctul miocardic, boală Alzheimer, cataractă, cancerul, sindromul X fragil şi sindromul de oboseală cronică. De asemenea, când este prezent pe termen scurt, stresul oxidativ poate avea un rol important în procesul îmbătrânirii prin intermediul unui proces numit mitohormesis.
Stresul oxidativ este cuantificat prin nivelul produoilor de glicare avansată se corelează, la vârstnici cu prezența patologiei cardiovasculare și cu riscul de mortalitate la zece ani. Stresul oxidativ se corelează cu nivelele serice ale glucozei, colesterolului total, proteinelor totale și hemoglobinei, sugerând rolul său în malnutriție.
Stresul oxidativ și malnutriția sunt elemente importante în evaluarea comprehensivă a vârstnicului și sunt importante pentru determinarea riscului cardiovascular și de mortalitate la zece ani.
Pentru contracararea efectele stresului oxidativ, organismul produce un arsenal de antioxidanţi. Totuşi, producţia internă a corpului uman de antioxidanţi se pare că nu este suficientă pentru a neutraliza acţiunea nocivă a radicalilor liberi. Antioxidanţii protejează organismul prin ameliorarea prejudiciilor aduse de stresul oxidativ ADN-ului şi prin încetinirea diviziunii celulare anormale.
Puteţi ajuta organismul dumneavoastră să se apere, prin creşterea aportului alimentar de antioxidanţi. Antioxidanţii se găsesc mai ales în compoziţia fructelor şi legumelor. De aceea, o dietă bogată în fructe şi legume poate preveni deteriorarea celulelor cauzată de radicalii liberi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
