Actrița Brândușa Zaița Silvestru a murit la 86 de ani, fondatoare a Teatrului Țăndărică și una dintre cele mai respectate reprezentante ale artei păpușerești din România, relatează Mediafax citând un comunicat al teatrului de animație din București.
„Cu adânc regret Teatrul Țăndărică anunță trecerea în neființă a celei care a fost Brândușa – Zaița Silvestru”, notează instituția teatrală.
Născută la 8 iulie 1933 la Botoşani, Brândușa Zaița Silvestru, a fost una dintre cele mai respectate reprezentante ale artei păpuşăreşti din România.
Ca artist păpuşar al Teatrului Ţăndărică, între anii 1950 – 1997 a realizat numeroase roluri memorabile în spectacolele (ex.) Artiştii pădurii (1954, regia Ştefan Lenkisch), 2-0 pentru noi (1956, regia Renée G. Silviu), Micul Muck (1957, regia Miron Niculescu), Păţaniile unei păpuşi de lemn (1958), Păcală (1959, regia Ştefan Lenkisch), Cea mai frumoasă stea (1962, regia Miron Niculescu), Elefănţelul curios (1963, regia Ştefan Lenkisch, rolul principal), Eu şi materia moartă (1964, regia Margareta Niculescu şi Ştefan Lenkisch), Cele trei neveste ale lui Don Cristobal (1965 regia Margareta Niculescu), Ileana Sânziana (1967), Peter Pan (1971), Pisica de una singură (1976 regia Margareta Niculescu), Făt-Frumos din lacrimă (1982, regia Margareta Niculescu), Don Quichotte (regia Ştefan Lenkisch, rolul principal), Aventuri cu Scufiţa roşie (1986, regia Cristian Pepino, rolul principal), Cenuşăreasa (1990, regia Silviu Purcărete, rolul principal) pentru care a primit numeroase premii de interpretare la festivaluri naţionale şi internaţionale.
A realizat numeroase recitaluri: Puiul (1974), Arvinte şi Pepelea (1984, regia Victor Ioan Frunză), Mănuşa (1987, regia Ludmila Szekely – Anton); Dumbrava Minunată (1989 regia Cristian Pepino), Coţofana hoaţă (1996, regia Brânduşa Zaiţa Silvestru) în care şi-a pus în valoare registrul larg al posibilităţilor de interpretare. În anul 1983 i s-a decernat Premiul pentru întreaga activitate.
A fost prima deţinătoare a unui Premiu de Excelență în teatrul de marionete și păpuși UNITER (2002). “Se joacă” cu păpușile de la 15 ani. S-a numărat printre fondatorii Teatrului Țăndărică din București, unde a activat din 1950 până în anul 1997. A fost soția scriitorului Valentin Silvestru, până în 1996,scriitorul a trecut încetat din viață.
A scris numeroase piese şi adaptări pentru teatrul de păpuşi precum şi o serie de articole de specialitate, a pus în scenă ca regizor artistic la Teatrul de Animaţie din Bacău.
Din 1990 a fost profesor de Arta Teatrului de Păpuşi la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, devenită mai apoi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), având o contribuţie deosebită la formarea multor generaţii de artişti de gen.
„Dumnezeu să o odihnească!”, se încheie anunțul Teatului Țăndărică.
