Un român a devenit primul star islandez în filme pentru adulți

Un tânăr român este primul star de filme pentru adulți al Islandei. Stefan Octavian Gheorghe a fost adoptat în copilărie dintr-un orfelinat din România, de o familie islandeză, și a ajuns vedetă de televiziune după ce a încrcat să își găsească mama biologică, într-un show intitulat Stöð 2, relatează Iceland Monitor.

Acum, el a intrat în industria filmelor pentru adulți și este primul star porno islandez. Sub numele „de scenă” Charlie Keller, Ștefan și-a început cariera în luna august și a devenit rapid faimos.

Tot în aceeași perioadă, el apărea într-un show TV din Islanda, intitluat „În căutarea originilor”, în care tânărul încerca să dea de urma mamei sale românce, care l-a abandonat după naștere. Ștefan a fost adoptat la vârsta de doar 3 ani de un cuplu islandez, dar spune că a fost mereu curios să afle cine îi sunt părinții biologici.

„Am devenit faimos și pentru show, și pentru filmele în care am apărut, în același timp. Eram în Barcelona cu un prieten și aveam bilete de avion pentru zboruri diferite. Eu am ratat zborul pentru că am încurcat datele și am rămas în Barcelona. Am cunoscut pe plajă un actor de filme pentru adulți și un producător care lucra pentru companii mari din industrie, în Europa. Așa a început totul. Am fost reticent la început, dar apoi mi-am dat seama că se pot face mulți bani în această industrie”, spune Ștefan.

Totuși, spune el, acum lucrează mai degrabă ca agent de casting pentru filme XXX și jobul său implică mai mult să călătorească și să caute potențiali actori. „Este o lume diferită față de ce mă așteptam. Este falsă. Mulți spun că este plin de droguri și băutură. Dar compania pentru care lucrez are politici foarte stricte în această privință. Actorii sunt testați periodic și avem mereu un medic pe platorile de filmare”, adaugă el.

Tânărul spune că visul său este să își deschidă propriul studio de filmare în Nevada, SUA, și să câștige un premiu la galele filmelor pentru adulți. Cea mai mare teamă a sa este însă legată de SIDA: „Astăzi, nu mai este o condamnare la moarte să fii diagnosticat cu HIV. Nu mi-e chiar frică, dar am un nod în stomac. Și de aceea mă sperie această industrie, uneori. Dar am intrat în ea cu bună știință și trebuie să îmi asum responsabilitatea pentru orice s-ar putea întâmpla”.