De ce masa caldă la școală nu e un moft

Data actualizării: Data publicării:
Silvia Dinica
Silvia Dinica
Senator USR
Silvia-Monica Dinică este senator USR, președinte al Comisiei pentru știință, inovare și tehnologie din Senatul României
Silvia Dinică Foto: Arhiva personală

Unul din cinci copii din România merge la culcare flămând. Acesta ar trebui să fie un argument suficient pentru ca Guvernul să nu mai amâne asigurarea mesei calde la școală pentru cei 1 milion de copii, promisă prin Legea învățământului preuniversitar. Însă nu este singurul argument. Masa caldă la școală ar ajuta și copiii, și producătorii locali. Mai multe țări, printre care Finlanda, Suedia sau Brazilia, au deja o tradiție în asigurarea meselor școlare de zeci de ani, ceea ce nu face decât să confirme că România nu ar trebui să mai tragă de timp.

Masa caldă la școală i-ar aduce pe copiii defavorizați la școală, i-ar ajuta să aibă rezultate mai bune la școală și să fie mai sănătoși.

România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare rată de sărăcie și excluziune socială în rândul copiilor (41.5%) și în rândul populației (34,4%). Iar când nu sunt bani, prima soluție adoptată de familii pentru reducerea cheltuielilor are impact imediat și asupra hranei copiilor. Familiile cumpără alimente mai ieftine sau nu mai cumpără ce nu își permit, iar alții, la limită, nu își mai trimit copiii la școală. În pandemie, așa au procedat. Totodată, sărăcia este direct corelată cu rezultatele slabe la școală, în timp ce reducerea sărăciei aduce rezultate mai bune la școală. Un exemplu în acest sens este programul desfășurat de World Vision în cadrul căruia copiii fac teme la școală și primesc o masă caldă și unde 80% dintre copii au avut note mai bune. Aceste aspecte sunt recunoscute în Strategia UE privind drepturile copilului, dar și în Garanția pentru Copii, care recomandă Statelor membre să le asigure copiilor în risc de sărăcie și excluziune socială cel puțin o masă pe zi la școală. Totul se leagă.

Tot unul din cinci copii între 15 și 18 ani mănâncă o pâine sau mai mult pe zi. Am găsit aceste date îngrijorătoare într-un raport lansat de World Vision cu ocazia Zilei Internaționale a Hranei. Cum ne putem aștepta ca acești copii să nu aibă probleme de sănătate în viitor? Și cum ar putea cineva să nege că o masă caldă și sănătoasă la școală i-ar învăța pe toți copiii să mănânce sănătos și să prevină diverse boli? Acesta a fost, de exemplu, unul dintre efectele pozitive ale programului-pilot „Masa caldă” desfășurat până acum.

Masa caldă la școală ar ajuta producătorii locali

Aproape 3 milioane de copii învață în România. Dintre ei, 1 milion ar fi trebuit să primească deja o masă caldă la școală, conform Legii învățământului preuniversitar. Până acum, Guvernul a alocat 15 lei pe zi pentru fiecare copil din programul-pilot „Masa caldă” (de care au beneficiat puțini elevi în anii anteriori și niciunul încă în acest an școlar). Dacă 1 milion de copii ar primi zilnic o masă caldă, statul ar cheltui 15 milioane de lei pe zi, 300 de milioane de lei pe lună și aproximativ 2,5 miliarde de lei într-un an școlar. Sunt bani care, direcționați corect și transparent, și nu către firme de casă, ar ajuta producătorii locali și ar promova lanțul scurt.

Orice zi de întârziere a asigurării unei mese calde tuturor copiilor înseamnă șanse mai puține la educație pentru copiii defavorizați, înseamnă ocazii mai puține pentru toți copiii de a deprinde obiceiuri alimentare sănătoase și înseamnă o șansă în minus pentru producătorii locali de a-și valorifica potențialul. Guvernul PSD-PNL trebuie să țină cont de toate aceste lucruri și să nu mai amâne masa caldă în școli.

Partenerii noștri