Sari la conținut
News Alert

Ce a păstrat Curtea Constituțională din cadoul oferit de parlamentari

În vădită contradicție cu alte situații, președintele Curții Constituționale, Valer Dorneanu, a ieșit marți în fața jurnaliștilor pentru a le spune cum judecătorii CCR au decis că nu trebuie să aibă mai multă imunitate decât alți deținători de funcții publice. În acest fel, din cele câteva minute de declarații mai mult sau mai puțin coerente, publicul a rămas cu impresia că, onești și drepți cum sunt, judecătorii CCR nu au acceptat cadoul făcut de Parlament și nu s-au repezit la obținerea unor privilegii. Dincolo de aparențe, lucrurile nu stau însă tocmai așa. Iar pe lângă aspectele legate de imunitate, mai sunt și altele, cuantificabile în bani.

„Nu vom beneficia de acea imunitate, în sensul că nu se va putea porni urmărirea penală fără aprobare. Asemenea parlamentarilor, urmărirea penală se va putea face. A rămas (sic!) reținerea, arestarea, percheziția”, a declarat Valer Dorneanu, marți, cu privire la sesizarea depusă de PNL și USR la proiectul de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Având grijă să sublinieze de mai multe ori paralelismul cu parlamentarii, Dorneanu nu a avut încotro și a admis la un moment dat că, în privința imunității acordată judecătorilor „nu s-a pus problema momentului când s-a comis fapta”. Cu alte cuvinte, fie că fapta a fost comisă înainte de a prinde mandatul la Curte, fie că a fost comisă în timpul mandatului, din perspectiva legii ar trebui să fie totuna, iar judecătorul nu poate fi tras la răspundere cu una, cu două.

Să vedem însă, mai în detaliu, ce cadou a propus Parlamentul Curții Constituționale și ce parte - mică, raportată la ansamblu - a fost refuzată de actualii judecători ai CCR.

„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale cuprinse în articolul unic pct.1, privind modificarea art.66 alin.(1) din Legea nr.47/1992, referitoare la sintagmele «urmărirea penală» și «la cererea ministrului justiţiei» sunt neconstituționale”, ne explică CCR prin comunicatul de presă aferent ședinței de marți.

Ce înseamnă acest lucru? Că din prevederea „judecătorii Curții Constituționale nu pot fi urmăriți penal, reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată penală decât cu încuviințarea plenului Curții Constituționale, la cererea ministrului Justiției, sesizat de procurorul general”, pe majoritatea judecătorilor CCR i-au „deranjat” doar două lucruri: 1. includerea urmăririi penale în lista de acțiuni pentru care trebuie acceptul CCR; 2. formularea cererii de către ministrul Justiției.

Mai departe, tot prin comunicatul de presă, Curtea ne dă și câteva indicii în privința motivelor pentru care au fost „deranjați” de cele două sintagme: „Opțiunea legiuitorului pentru lărgirea sferei de incidență a inviolabilității judecătorului constituțional cu privire la măsura procesuală a începerii urmăririi penale apare ca un demers fără o justificare rațională, obiectivă și rezonabilă, și care dă naștere unui privilegiu. (...) Curtea a constatat că introducerea unei terțe autorități în procedura de ridicare a imunității, parte componentă a puterii executive, care nu are nicio competență cu privire la aspectele de natură procesual penală cercetate și sesizate, contravine nu numai prerogativelor constituționale ale Ministerului Public și, implicit, principiului separației puterilor în stat, ci și, prin consecințele pe care dreptul de veto pe care ministrul justiției îl poate exercita potrivit legii, deturnează însăși instituția imunității”.

Bun, să vedem acum ce a rămas în picioare din propunerea-cadou a Parlamentului și, implicit, ce va adăuga ea la legea în vigoare odată ce va fi promulgată.

1. Judecătorii CCR nu vor putea fi nici reținuți, nici percheziționați fără ca plenul Curții să-și dea acceptul, cu votul a două treimi din membri. Excepția o constituie infracțiunea flagrantă.

Forma în vigoare a Legii 47/1992 spune că doar pentru arestare și trimitere în judecată este nevoie de aprobarea instituției care l-a trimis la CCR pe respectivul judecător (Senat, Camera Deputaților sau Președinție, după caz). Odată ce va deveni lege proiectul deputatului minorităţii sârbe, Adnagi Slavoliub, însușit de majoritatea PSD-ALDE, anchetatorii vor putea doar începe urmărirea penală, iar pentru orice altă acțiune sau măsură vor fi la mâna plenului Curții.

Apropo de paralelismul cu imunitatea parlamentarilor, să remarcăm că în cazul acestora legea nu prevede încuviințarea drept condiție pentru trimiterea în judecată. Dacă aleșilor le-ar veni ideea să se inspire de la judecătorii CCR și ea ar fi introdusă, procurorii și-ar putea lua „adio” de la dosare deschise pe numele senatorilor și deputaților.

2. Judecătorii CCR trimiși în judecată ar putea rămâne în funcție. În forma actuală, suspendarea se produce automat, la data trimiterii în judecată. Pe proiectul venit de la Parlament, suspendarea este la latitudinea plenului CCR, o decizie putând fi adoptată tot cu votul a două treimi din membrii Curții.

Culmea e că, în urmă cu doar o lună, când se refereau la funcționarii publici, aceeași Curte Constituțională ne explica de ce se impune suspendarea din funcție în cazul trimiterii în judecată: „Atunci când intervine trimiterea în judecată sau arestul preventiv, deci există o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea unor infracţiuni, nu este înlăturată prezumţia de nevinovăţie, dar nu se poate reţine că autoritatea şi integritatea funcţiei publice nu sunt afectate, motiv pentru care legiuitorul a instituit regula suspendării raportului de serviciu pentru funcţionarul în cauză”.

3. La terminarea mandatului la CCR, judecătorul poate opta „pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen”. Legea actuală nu prevede o astfel de posibilitate.

4. Pensii speciale indiferent de vârstă. Forma în vigoare a Legii 47/1992 spune că, „la data pensionării sau recalculării pensiilor anterior stabilite”, judecătorii CCR beneficiază de pensie de serviciu egală cu 80% din indemnizația lor brută lunară. Prin proiectul venit de la Parlament și acceptat de CCR, judecătorii vor putea beneficia de pensia specială „indiferent de vârstă și de data pensionării”. Singura condiție este să aibă o vechime în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior de cel puțin 25 de ani.

În plus față de varianta actuală, proiectul pe cale să devină lege le va aduce o pensie de 80% din indemnizația brută plus sporuri, iar fiecare an peste cei 25 de ani stabiliți ca vechime minimă le va adăuga câte 1% din baza de calcul. E, sporuri, ar putea zice unii. Aflați, atunci, că acestea nu sunt tocmai de neglijat: spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică (25%), spor pentru păstrarea confidențialității (5%) și spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase (15%). Iar o indemnizație brută lunară sare de 25.000 lei.

Evident, pensia de serviciu va putea fi cumulată cu orice alte venituri.

Și, să mai spună cineva că bunăstarea și creșterea economică generate de guvernarea PSD-ALDE nu se simt în buzunare.