Îmbrăcat în tradiționala uniformă de război – hanorac negru, pantaloni de armată și bocanci, Volodimir Zelensky i-a stat alături lui Klaus Iohannis la conferința de presă la Cotroceni. Discuția dintre cele două delegații se prelungise cu o oră peste ceea ce prevedea programul oficial și președinții se pregăteau să anunțe deciziile convenite de România și Ucraina pentru a transforma relația bilaterală într-un parteneriat strategic.
Anunțurile importante – continuarea ajutorului militar pentru Ucraina, noul coridor prin Moldova pentru exportul cerealelor ucrainene, instruirea piloților militari în România - au devenit secundare. Adevărata știre a zilei: anularea discursului lui Zelensky în Parlament și bâlba îngrozitoare a autorităților de la București.
În timp ce liderul ucrainean era primit la Cotroceni, în mediile politice și de presă a început să circule informația că speech-ul său în fața Camerelor legislative reunite nu se va mai ține. Liderii Senatului și Camera Deputaților, Nicolae Ciucă (PNL) și Alfred Simonis (PSD), s-au temut, dintr-o dată, că nu vor putea gestiona scandalul anunțat deja de rusofilii din Parlament, senatoarea Diana Șoșoacă și parlamentarii AUR. Șoșoacă anunțase cu câteva zile înainte că va face circ.
În ziua vizitei, într-un mesaj video, senatoarea nelipsită de la sindrofiile Ambasadei Rusiei la București, îl amenința pe Klaus Iohannis: „Eu atâta vă spun, domnul Iohannis: Dacă vi-l prind în Parlament, va fi rău! (…) Puteți să aduceți tot SPP-ul din lumea asta! Să nu îndrăzniți să îl băgați în Parlamentul României, iar pe străzi românii ar trebui să iasă și să nu permită intrarea în țara noastră a acestui neobrăzat, nerușinat, un trădător inclusiv al țării sale”.
Pentru că grupul parlamentar al prietenilor lui Putin e gălăgios și agresiv, conducerea Parlamentului a decis că nu e altă soluție decât anularea discursului președintelui Zelensky. A fost unica soluție prin care statul român a gestionat o problemă care ține de diplomație, relații internaționale, strategie geopolitică și, nu în ultimul rând, curtoazie.
Dacă speech-ul s-ar fi ținut, România nu ar fi fost singura țară cu incidente la discursul lui Volodimir Zelensky. În Elveția, speech-ul a fost boicotat de parlamentarii extremei drepte, care i-au reproșat liderului ucrainean amestecul în politica internă a Elveției și insistența ca statul să renunțe la statutul tradițional de neutralitate.
În Austria, același motiv a fost invocat de cei peste 20 de parlamentari extremiști de dreapta, atunci când au părăsit sala în timpul discursului președintelui ucrainean. Cel mai recent scandal a avut loc în Canada. Președintele Camerei Comunelor a fost nevoit să demisioneze după ce a invitat în Parlament, după discursul lui Zelensky, un fost soldat de origine ucraineană care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Ovaționat de toți parlamentarii prezenți, veteranul în vârstă de 98 de ani luptase, de fapt, într-o divizie ucraineană de voluntari, SS Galicia, sub comanda naziștilor. Premierul Justin Trudeau a prezentat scuze din partea Canadei și a admis că greșeala uriașă a Parlamentului dă apă la moară propagandei rusești, care justifică invazia prin “nazismul” ucrainean.
Democrațiile fac greșeli, și le asumă și încearcă să le repare. Speriată de Șoșoacă și de AUR, România n-a vrut să-și asume niciun risc.
Reflexul comunist “nu dă bine, tovarăși” a fost dominant în decizia de a anula discursul lui Volodimir Zelensky în Parlament. Rușinoasă a fost și lașitatea de a plasa pe umerii președintelui ucrainean toată responsabilitatea. “Nu duc lipsă de discursuri”, a glumit Zelensky, la Cotroceni, lângă un Iohannis rigid și vizibil deranjat că a fost chestionat pe această temă.
Da, probabil Șoșoacă și gașca lui Simion s-ar fi tăvălit, ar fi urlat, ar fi agitat steaguri și hărți revizioniste. Dar mesajul președintelui Zelensky în Parlament ar fi rămas, măcar pentru istorie, consemnat în Monitorul Oficial, ca o dovadă că România a acționat moral și curajos într-un moment crucial pentru viitorul lumii democratice.
Frica de prietenii Rusiei dă și un semnal pentru ce ne așteaptă după viitoarele alegeri. Cu un Parlament în care extremiștii vor ocupa aproape 30 la sută din locuri (după estimările sondajelor recente), activitatea legislativă va fi blocată, dacă la putere vor ajunge tot niște lideri fricoși, temători de urlete și isterie.
