Mulți ne-ar putea întreba de ce suntem atât de preocupați, în timp de război la granițe, de unii care au plagiat poate acum 15-20 de ani. De ce inițiem legi și pachete antiplagiat, în general. Răspunsul este foarte simplu: pentru că este unul dintre mecanismele defecte prin care oameni compromiși, controlabili, au ajuns în funcții-cheie, sunt astăzi la putere, iar asta poate să ne coste și deja ne costă masiv. Poate să ne coste libertatea, economia, viitorul. Când lanțul de decizie este putred, statul are picioare de lut.
Și ei, plagiatorii, știu foarte bine că societatea a ajuns să nu îi mai dorească în acele poziții.
În timp ce noi, majoritatea, privim terifiați la crimele de război făcute de Putin, în tenebrele Casei Poporului se urzesc planuri prin care unii vor să scape de păcatele tinereții, cele care i-au ajutat să urce rapid pe scara promovării și salarizării. Pe ei sau pe sponsorii lor politici.
În ultimele săptămâni, am asistat la o strategie legislativă foarte bine coordonată de a-i face scăpați pe plagiatorii de doctorate, cei care au obținut acele titluri înainte de 2011.
Este un sistem care reacționează la presiunea publică și vrea să își șteargă urmele, o suveică de interese care s-a creat și s-a clădit în timp. Una prin care, pe baza acestor doctorate plagiate blestemate, au fost extrase sume uriașe de bani prin promovări, salarizare și sporuri. Nu mai vorbim de acces la decizii critice.
Vorbim de un sistem atât de extins până în toate nivelurile clasei politice, unul care reușește să trântească legi, să facă legi sau să modifice legi astfel încât acestui grup de indivizi să îi meargă mereu bine.
Astfel a fost posibil ca, în mod repetat, un amendament-fantomă, complet identic, să apară succesiv în mai multe proiecte de lege radical diferite și fără legătură cu subiectul plagiatelor, un amendament produs de această caracatiță prin care se dorea „albirea” doctoratelor de dinainte de 2011. Deputați diferiți, din partide diferite, s-au trezit – surpriză – propunând același lucru, simultan, doar-doar unul dintre ele va ajunge până la capăt.
Dacă vă uitați, în ultimii ani, exact așa au apărut mereu, pe sub mână, la umbra altor evenimente, tot felul de reglementări care au dorit să îi scape pe unii sau alții, ori să ducă în derizoriu doctoratele plagiate. De la personaje-zombie, teleghidate, care populează sistemul.
Ei sunt „sistemul”.
Partidele autointitulate „mari” au ocazia, chiar acum, să arate că nu au devenit complet captive acestui grup de interes hrăpăreț, nesătul de privilegii și că și-au înțeles rolul de protectori ai bugetelor publice și ai integrității publice.
Este un test greu, dar pe care încă au ocazia, prin câteva voturi cheie, să îl treacă. La inițiativa USR, există pe circuit, în Parlament, deja patru proiecte de lege antiplagiat care vor veni la vot și care le vor testa această voință.
