Sari la conținut

Legile Justiției. Ce urmează după semi-eșecul de la Curtea Constituțională

Magistrații constituționali au decis că și a treia lege din pachetul privind Justiția conține prevederi contrare Legii fundamentale. În ciuda faptului că s-a dovedit, în mai multe rânduri, favorabilă actualei puteri, Curtea condusă de Valer Dorneanu nu a putut închide ochii la toate grozăviile parafate de Florin Iordache și compania. Dacă ne gândim că PSD-ALDE ar fi dorit ca legile Justiției să fie deja intrate în vigoare, am putea spune că actuala coaliție la putere a eșuat în planul său de instituire rapidă a controlului asupra Justiției. Totuși, bătălia este departe de a fi terminată și ne putem aștepta, în perioada următoare, la o apăsare disperată a pedalei de accelerație.

171025_COMISIE_LEGI_TUDOREL_TOADER si florin iordache_00_INQUAM_Photos_Octav_Ganea

Sursă foto: INQUAM PHOTOS / Octav Ganea

La aproape două luni de la adoptarea în Parlament a legilor Justiției, în urma unui veritabil maraton în comisii și în plen, orchestrat de PSD-ALDE cu sprijinul UDMR și condus de Florin Iordache, situația stă astfel:

1. Legea de modificare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se întoarce în Parlament. Prin votul majorității judecătorilor, Curtea Constituțională a validat „inovația” numită Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, dar nu a putut trece peste patru încălcări ale Legii fundamentale. Cum CCR a prezentat, marți, și motivarea deciziei luate, știm care sunt cele patru puncte nevralgice din legea adoptată de Parlament și că unul dintre ele se referă fix la redactarea proiectelor de hotărâri judecătorești. Este vorba de nou introdusa posibilitate ca proiectele de hotărâri judecătorești să fie redactate, în caz de nevoie, de foști judecători care și-au încetat activitatea din motive neimputabile lor.

Aparent, prevederea găsită neconstituțională nu prezintă o mare semnificație și am putea crede că parlamentarii PSD-ALDE au propus textul doar din dorința de a ajuta instanțele supraîncărcate cu dosare. În fapt, însă, modificarea a oferit CCR șansa să-și exprime și explice viziunea pe o speță deosebit de importantă pentru Liviu Dragnea: propriul caz, condamnarea din dosarul „Referendumul”. Reamintim că, anul trecut, președintele PSD a cerut Înaltei Curți de Casație și Justiție anularea condamnării la doi ani de închisoare cu suspendare, primită în 2016, deoarece motivarea deciziei definitive nu a fost semnată de aceiași judecători care au pronunțat-o. ICCJ a respins contestația lui Dragnea, dar decizia de acum a CCR este suficientă pentru a umfla din plin pânzele trusturilor de presă și politicienilor care susțin că este nulă condamnarea liderului PSD și că procesul acestuia trebuie revizuit.

Niciunul dintre „avocații” lui Dragnea nu spun însă nimic nici despre decizia din 2017 a ICCJ, nici despre cum poate decizia CCR schimba regulile aplicate în trecut, în condițiile în care Constituția spune clar (art. 147 alin. 4) că deciziile Curții Constituționale „sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

2. Legea de modificare a Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor se întoarce și ea în Parlament. Nu avem deocamdată motivarea deciziei Curții Constituționale, ca să știm exact ce prevederi încalcă din Legea fundamentală și de ce, dar știm că sunt peste 25 de prevederi găsite a fi în neregulă.

Inclusiv cele care introduc în lege posibilitatea ca magistrații să ajungă să dea explicații parlamentarilor din Comisiile de control SRI și SIE pentru informațiile trecute în niște declarații.

3. Legea de modificare a Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii se întoarce și ea pe masa parlamentarilor. Nici în cazul acesteia nu avem, deocamdată, prea multe detalii, deoarece CCR a luat decizia de neconstituționalitate parțială de abia marți.

Știm doar că sunt cinci articole în culpă, care vizează mai multe prevederi, inclusiv cele referitoare la alegerea conducerii CSM și, din nou, la posibilitatea ca parlamentarii să verifice, alături de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, declarațiile completate de magistrați.

O primă concluzie: Curtea Constituțională s-a pronunțat, până acum, doar pe sesizările depuse de ICCJ și de grupurile PNL. Dorneanu și ceilalți judecători nu au luat încă în discuție sesizările depuse de USR și rămâne de văzut dacă, atunci când o vor face, analiza va fi și pe fond sau sesizările vor fi respinse doar prin prisma termenului la care au fost depuse.

A doua concluzie: niciuna din cele trei legi nu a fost declarată integral neconstituțională, chiar dacă, în opinia judecătoarei CCR Livia Stanciu, existau suficiente argumente în acest sens. Totuși, ca o mică victorie pentru criticii acestor proiecte, ele se întorc în Parlament, în loc să meargă la promulgare. Ce se poate întâmpla mai departe?

În primul rând, proiectele de legi reintră în circuitul parlamentar doar după ce CCR publică motivările deciziilor. Pentru prima lege, motivarea este publicată, dar pentru celelalte două nu, urmând ca motivările să apară treptat, probabil în circa două săptămâni. Apoi, mai întâi în Camera Deputaților, după care în Senat, proiectele trec prin Comisia Iordache și prin plen, unde, atenție, ar trebui revăzute doar prevederile declarate neconstituționale de CCR. Cu alte cuvinte, procedura ar trebui să curgă destul de rapid, astfel că, în alte două săptămâni, cele trei proiecte ar putea fi, din nou, adoptate de cele două Camere.

Odată bifată această etapă, proiectele se depun iar la Secretariatul general „în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale”. Cu alte cuvinte, opoziția ar mai putea o dată să sesizeze Curtea Constituțională. Evident, pe alte articole decât a făcut-o în prima etapă și cu alte argumente. Scenariul, oricât ar părea el de straniu, a fost confirmat, marți, de deputatul PNL Ioan Cupșa: „Nu s-a terminat cu aceste sesizări de neconstituţionalitate. Am ales ca tactică, de la bun început, să nu tragem toate gloanţele o dată. Mai sunt încă suficiente motive pentru care cele trei legi ale Justiţiei se dovedesc a fi neconstituţionale”.

Dacă PNL, USR și PMP semnează noi sesizări la CCR, se reia parcursul din ultimele două luni. Noi decizii ale CCR am putea avea, în cel mai bun caz, pe la începutul lunii aprilie. Dacă și acestea vor fi de admitere, măcar în parte, a criticilor formulate, cele trei proiecte se vor întoarce, iar, în Parlament.

Când opoziția își va epuiza muniția, legile Justiției vor pleca la președintele Klaus Iohannis, spre promulgare. Președintele poate cere, în prima fază, reexaminarea proiectelor de lege. Ceea ce înseamnă că, pentru a treia oară, propunerile de modificare se întorc în Parlamentul condus de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.

După ce sunt iar adoptate de cele două Camere, proiectele sunt retrimise președintelui Klaus Iohannis, care poate și el sesiza Curtea Constituțională. Și așa mai departe, se conturează concluzia cu numărul trei: s-ar putea termina sesiunea parlamentară și legile Justiției să se plimbe încă între Parlament, CCR și Președinție. Plus că președintele ar mai putea sesiza CCR și pe un conflict juridic de natură constituțională, în care să arate cum Parlamentul, prin simplul refuz de a consulta Comisia de la Veneția, a încălcat recomandările formulate de Comisia Europeană în ultimul Raport MCV, recomandări care nu sunt opționale, ci obligatorii, prin prisma art. 148 alin. 2 din Constituție („Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”).

Dată fiind perspectiva îndepărtată în care ar putea intra în vigoare legile Justiției, ne putem aștepta ca, în zilele și săptămânile următoare, PSD-ALDE să apese pedala de accelerație în alte direcții, circumscrise scopului lor suprem.

O primă direcție: înlăturarea Laurei Codruța Kovesi. Fie că ministrul Tudorel Toader va face, în sfârșit, recomandarea de revocare, fie că se va merge pe mai vechiul scenariu al comasării DNA și DIICOT, este clar că Dragnea și Tăriceanu nu-și mai pot permite să piardă timpul.

O altă direcție: transpunerea Directivei europene privind prezumția de nevinovăție. Sub acest pretext, parlamentarii PSD-ALDE au formulat deja 62 de amendamente la Codul de procedură penală și cinci amendamente la Codul penal. De unele dintre modificări ar beneficia liderii PSD şi ALDE, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, în dosarele penale pe care le au. Apropo de transpunerea Directivei, reamintim că ministrul Tudorel Toader atenționa că, dacă acest lucru nu se întâmplă până în aprilie 2018, Guvernul va fi obligat să adopte o ordonanță de urgență. Premierul de atunci, Mihai Tudose, nu era de acord cu această soluție, dar, între timp, a fost înlocuit cu cineva mai maleabil, așa că drumul este liber.

O a treia direcție, modificarea suplimentară a Codurilor penale, după modelul conturat deja în propunerile deputatului PSD Cătălin Rădulescu, astfel încât unele infracțiuni să dispară cu totul, altele să se prescrie mai repede, pedepsele pentru ce rămâne să fie reduse, iar executarea lor să se facă la domiciliu.

Tot să îndrăznești să crezi!