Sari la conținut

Noua Ordine pentru Indo-Pacific

SYDNEY – Dinamica din domeniul securității în Indo-Pacific este în schimbare rapidă. Regiunea nu este doar reședința economiilor cu cea mai rapidă creștere din lume, ci și a celor mai rapide creșteri de cheltuieli militare și forțe navale, a unei competiții acerbe pentru resurse naturale și a celor mai fierbinți puncte strategice de pe glob. Se poate spune că această regiune deține cheile securității globale.

Creșterea utilizării termenului de “Indo-Pacific” - care se referă la țările riverane Oceanului Indian și Oceanului Pacific - în loc de “Asia-Pacific”, subliniază dimensiunea maritimă a tensiunilor de astăzi. Oceanele Asiei au devenit tot mai mult o arenă a competiției pentru resurse și influență. Pare probabil acum că viitoarele crize regionale se vor  declanșa sau vor fi rezolvate pe mare.

Principalul agent al acestei schimbări este China, care în ultimii cinci ani a încercat să-și împingă granițele în interiorul apelor internaționale prin construirea unor insule artificiale în Marea Chinei de Sud. După ce și-a militarizat aceste avanposturi - și a pus restul lumii în fața unui fapt împlinit - China și-a mutat acum atenția către Oceanul Indian.

Deja China și-a stabilit prima sa bază militară de peste hotare în Djibouti, țară care recent a expropriat principalul său port de la o companie cu sediul în Dubai, probabil pentru a-l încredința Chinei. În plus, China își propune să deschidă o nouă bază navală lângă portul pakistanez Gwadar, controlat de chinezi. Și a închiriat numeroase insule în Maldivele afectate de criză, unde probabil că va construi un observator maritim care să furnizeze date de adâncime în sprijinul submarinelor nucleare de atac (SSN) și a submarinelor nucleare purtătoare de rachete balistice (SSBN) din Oceanul Indian.

Pe scurt, China a transformat peisajul strategic al regiunii într-o perioadă de  doar cinci ani. Dacă celelalte puteri nu intervin pentru a contracara provocările viitoare la adresa status quo-ului teritorial și maritim, următorii cinci ani vor consolida avantajele strategice ale Chinei. Rezultatul ar putea fi ascensiunea unei ordini regionale hegemonice neliberale sub conducerea Chinei, în detrimentul ordinii liberale, a statului de drept, pe care o susțin majoritatea țărilor din regiune. Din cauza ponderii economice a regiunii, aceasta ar putea crea riscuri semnificative pentru piețele globale și pentru securitatea internațională.

Pentru atenuarea acestei amenințări, țările din Indo-Pacific trebuie să înfrunte trei provocări; prima dintre acestea este decalajul tot mai mare dintre politică și economie. În ciuda absenței unei integrări politice și a lipsei unui cadru comun de securitate în Indo-Pacific, acordurile de liber schimb proliferează, ultimul dintre acestea fiind “Comprehensive and Progressive Agreement for Trans-Pacific Partnership” (CPTPP) semnat de 11 țări. China a devenit principalul partener comercial al majorității economiilor din regiune.

Însă riscurile politice nu vor putea fi reduse doar printr-un comerț în expansiune. Este nevoie de un cadru de reguli și norme împărtășite de toți și care să fie aplicabile. În particular, toate țările trebuie să fie de acord să declare sau să clarifice revendicările teritoriale sau maritime pe baza legilor internaționale și să rezolve orice dispută prin mijloace pașnice, niciodată prin forță sau coerciție.

Stabilirea unui cadru regional care să impună supremația legii va avea nevoie de depășirea celei de-a doua provocări: “problema istorică” a regiunii. Disputele pentru teritorii, resurse naturale, zone de securitate aeriană, monumente ale eroilor, toate sunt conectate într-un fel sau altul de narațiuni istorice rivale. Rezultatul este un set de naționalisme concurente care se potențează reciproc și care pun în pericol viitorul regiunii.

Trecutul continuă să umbrească relațiile dintre Coreea de Sud și Japonia, aliații cei mai apropiați ai Americii din Asia de Est. China pe de altă parte, folosește istoria pentru a justifica eforturile sale de a răsturna status quo-ul teritorial și maritim și pentru a imita jaful colonial dinainte de 1945 al rivalului său, Japonia. Toate disputele privitoare la frontiere ale Chinei cu 11 dintre vecinii săi se bazează pe revendicări istorice și nu pe dreptul internațional.

Iar asta ne aduce la cea de-a treia provocare căreia trebuie să-i facă față regiunea Indo-Pacific: schimbarea dinamicilor maritime. În plin avânt al fluxurilor comerciale maritime, puterile regionale se luptă pentru acces, influență, și avantaje relative. Aici, pericolul cel mare se află în încercările unilaterale ale Chinei de a  altera status quo-ul regional. Ceea ce a realizat China în Marea Chinei de Sud are implicații strategice  mult mai profunde și pe termen lung decât, de exmplu, anexarea Crimeei de către Rusia, pentru că transmite mesajul că unilateralismul sfidător nu are neapărat costuri internaționale.

Dacă adăugăm noile provocări - de la schimbările climatice, pescuitul excesiv, degradarea ecosistemelor marine, până la apariția actorilor maritimi non-statali precum pirații, teroriștii, crima organizată - atunci mediul de securitate regională devine tot mai agitat și mai nesigur. Toate acestea cresc riscul unui război accidental sau intenționat. Așa cum se afirmă în cel mai recent raport US National Security Strategy, “în regiunea Indo-Pacific are loc o competiție geopolitică între viziunea liberă și cea represivă asupra ordinii mondiale.” Și totuși, în timp ce jucătorii importanți din regiune sunt de acord că o ordine bazată pe deschidere și pe supremația legii este cu mult mai preferabilă hegemoniei chineze, până acum ei au făcut prea puțin pentru a promova colaborarea.

Nu mai este timp de pierdut. Puterile din Indo-Pacific trebuie să ia măsuri pentru întărirea stabilității regionale, să-și reitereze angajamentul față de normele comune și dreptul internațional și să creeze instituții robuste. Pentru început, Australia, India, Japonia și SUA trebuie să facă progrese în ceea ce privește instituționalizarea “Quadrilateral Security Dialogue” pentru a-și putea coordona mai bine politicile și a obține colaborări mai largi cu alți jucători importanți precum Vietnam, Indonezia și Coreea de Sud, dar și cu țările mai mici.

Din punct de vedere economic și strategic, centrul de greutate global se mută spre Indo-Pacific. Dacă jucătorii din regiune nu acționează acum pentru a întări ordinea bazată pe deschidere și pe supremația legii, condițiile de securitate se vor deteriora, cu consecințe care vor afecta probabil lumea întreagă.