Se sparge bula de popularitate a lui Putin?
MOSCOVA - Prin metode care au mers de la controlul asupra presei până la stimularea naționalismului, Președintele rus Vladimir Putin a știut întotdeauna cum să-și mențină popularitatea. Dar viața rușilor nu s-a îmbunătățit, mai ales după ultima rundă de sancțiuni din partea economiilor occidentale, iar asta se vede și în scăderea popularității lui Putin.
În aprilie, rubla s-a prăbușit, în parte din cauza sancțiunilor impuse ca răspuns la presupusa otrăvire de către Kremlin a fostului agent dublu rus Sergei Skripal și a fiicei sale pe teritoriul britanic. Apoi, în iunie, în timpul Cupei Mondiale găzduite de Rusia, guvernul a propus creșterea vârstei de pensionare de la 60 la 65 de ani pentru bărbați și de la 55 la 63 de ani pentru femei, ceea ce a declanșat imediat reacția publicului. Rezultatul a fost o scădere bruscă de 15 puncte a popularității generale a guvernului - cea mai mare scădere din timpul regimului de 18 ani al lui Putin.
În plus, încrederea în Putin personal a scăzut la 48% de la aproximativ 60%. Ca să înțelegem perspectiva completă, în 2012, când existau proteste de masă cu privire la întoarcerea sa în funcția de președinte, aveau încredere în el aproximativ 60% dintre ruși.
La acel moment, Putin și-a crescut popularitatea prin adoptarea rolului de apărător al Rusiei. Când Statele Unite, conduse de Președintele Barack Obama, nu s-au arătat dispuse să acționeze în Siria la încălcarea “liniei roșii” (folosirea de arme chimice de către Președintele Bashar al-Assad), Kremlinul a intervenit și a impus Rusia ca un garant sinistru al dezarmării lui Assad. Pentru a-și întări mai mult poziția internă printr-un semnal că Rusia nu se supune voinței Americii, Putin i-a acordat azil lui Edward Snowden, avertizorul de integritate din National Security Agency. Pe plan intern, Putin s-a asigurat că se construiesc poduri și drumuri noi, se modernizează infrastructura iar spațiile publice - parcuri, fântâni arteziene, cafenele - sunt înnoite.
Deși nimic din toate acestea nu i-au ajutat din punct de vedere economic pe ruși și cu atât mai puțin din punct de vedere al libertăților, Putin s-a impus ca un susținător al “Rusiei Mari.” După ce Rusia a invadat Ucraina și a anexat în martie 2014 Crimeea, sfidând Occidentul, popularitatea sa a crescut la valoarea amețitoare de 87%.
În martie, Putin a câștigat cu ușurință alegerile prezidențiale și și-a asigurat al patrulea mandat cu 76% dintre voturi, parțial din cauza absenței unor candidați viabili. Imediat după alegeri, rata sa de popularitate era la 82%.
Însă Cupa Mondială, care a început curând după aceea, a avut un efect neașteptat. Prin venirea celor 700.000 de vizitatori internaționali, turneul a schimbat percepția rușilor despre lucrurile cu adevărat importante dar și despre liderul pe care îl au. Gazdă nepoliticoasă, Putin a stat sub umbrelă la ceremonia finală de după meci, în timp ce președinții Croației și Franței au fost udați leoarcă de ploaie. În acest timp, poporul rus a impresionat lumea prin ospitalitatea sa veselă. Proprietarii de baruri, conductorii de tren și voluntarii vorbitori de engleză i-au întâmpinat cu căldură pe vizitatori. Rușii au realizat că nu au nevoie să câștige cu orice preț; pot fi un mare popor și fără aprobarea militariștilor de la Kremlin.
La anunțarea reformei pensiilor s-a declanșat un șir de proteste care l-au făcut pe Putin să promită atenuarea efectelor acestei măsuri și să ceară rușilor înțelegere. Însă pe 3 septembrie, 53% din populație se declara dispusă să continue protestele. Iar pe 9 septembrie, în timpul alegerilor locale, zeci de mii de ruși s-au alăturat protestelor organizate de avocatul anti-corupție și liderul de opoziție Alexei Navalny, sfidând regula care interzice “agitația politică” în timpul alegerilor.
Navalny nu a putut fi personal la protest, fiind arestat ca urmare a participării la o altă demonstrație neautorizată. Dar asta nu i-a împiedicat pe cei 2.500 de protestatari să meargă în Piața Pușkin din Moscova și să înfrunte o poliție brutală în timp ce agitau pancarte cu sloganuri anti Putin.
Printre protestatari erau mulți tineri, furioși nu doar pentru reforma pensiilor, care nu-i va afecta prea curând, ci și pentru celelalte neajunsuri are regimului Putin. Mulți cred că și dacă Putin ar fi restabilit statutul de mare putere al Rusiei, asta nu compensează corupția generalizată și lipsa oportunităților pe plan intern. Tinerii consideră regimul învechit și pe Putin un obstacol în fața schimbărilor necesare creșterii nivelului de trai.
Și nu doar tinerii sunt sătui de Putin. Oamenii de afaceri ruși sunt frustrați de efectele sancțiunilor economice și deranjați de creșterea de taxe care urmează. Ca și tinerii, antreprenorii ruși pun la îndoială faptul că politica externă a lui Putin, caracterizată de naționalism militant și care i-a adus atâția suporteri pe plan intern, merită costurile, inclusiv prețul plătit pentru activitățile militare actuale și impactul izolării economice și politice tot mai mari.
Putin știe cu siguranță că poziția sa e șubredă. Din acest motiv protestele au fost reprimate violent și s-au operat sute de arestări. Kremlinului îi este teamă nu doar de înmulțirea protestelor ci și de opoziția crescândă din partea oamenilor de afaceri. Autoritățile regionale ar putea începe și ele să saboteze deciziile Kremlinului. Imaginea lui Putin de protector al măreției Rusiei și simbol al speranței începe să pălească iar tacticile sale de revigorare a popularității (cum ar fi anexarea de teritorii de la vecini sau intervenția în războaie civile) nu sunt practice ca strategie pe termen lung.
Dacă Putin nu face schimbări reale în Rusia, popularitatea sa va continua să scadă și vor crește șansele ca el să părăsească președinția la sfârșitul acestui mandat, în 2024, sau chiar mai curând.
