Brexit pentru începători
Britanicii au decis că nu mai vor să fie membri ai Uniunii Europene. Doi ani și nouă luni mai târziu lucrurile sunt la fel. Și nu prea.
24 iunie 2016, 3:00 dimineața. Fusesem chemată în redacție pentru că trebuia să începem ziua cu o ediție specială la ora 6 despre rezultatele referendumului din Marea Britanie.
Procentajul era in favoarea rămânerii in Uniunea Europeană, exact așa cum indicaseră sondajele. Mă documentam, pe fundal auzeam vocea jurnaliștilor BBC, fără să fiu neapărat atentă la ce zic. Dar tonul lor s-a schimbat brusc, ceva nu era în regulă. Începuseră să apară raportările din zona rurală. Din 51% la 49% s-a făcut 49% la 51%, la fel, dar complet diferit. Numărătoarea nu se încheiase, dar Marea Britanie se îndrepta acum spre ieșirea din UE.
Ediția specială a început cu o oră mai devreme. La 5:00 scoteam Marea Britanie din Uniunea Europeană.
Știam, teoretic, ce ar trebui să se întâmple. Dar ce naivă am fost, ce naivi au fost și ei crezând că e simplu să pui capăt unei relații de peste 40 de ani…
14 martie 2019, 7:00 seara. Abia dacă mai pot să trag cu urechea la dezbaterile din Parlamentul britanic. E al treilea vot într-o săptămână. Patru amendamente, o moțiune, certuri, pauze. Sunt aproape trei ani de când citesc zilnic despre Brexit și scriu aproape în fiecare săptămână cel puțin o știre. Adevărul este că mi-am pierdut răbdarea și cu mine mulți alții care nu mai pot urmări această telenovelă politică. Așa că las aici esențialul următorilor pași.
Brexit pe repede-nainte
Parlamentul britanic va supune la vot a treia oară acordul negociat de Theresa May cu Uniunea Europeană, până pe 20 martie.
Dacă este aprobat, Marea Britanie cere formal Uniunii Europene amânarea Brexitului până cel târziu pe 30 iunie.
Dacă nu este aprobat, Marea Britanie cere formal Uniunii Europene o amânare de lungă durată a Brexitului.
Consiliul European se reunește pe 21 martie și decide dacă acordă Marii Britanii această amânare, pe ce perioadă și în ce condiții.
Decizia de amânare se ia cu unanimitate în rândul celorlalte 27 de state membre ale Uniunii Europene.
Acordul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este doar o etapă a divorțului. Londra și Bruxelles încă trebuie să negocieze statutul viitoarelor relații. Gândiți-vă că la acordul acesta s-a muncit doi ani și tot n-avem un rezultat. Pe culoarele instituțiilor europene se aud tot mai des vocile care cer organizarea unui al doilea referendum. Și dacă ar avea loc, care ar fi întrebarea potrivită? Ar încălca voința poporului deja exprimată? Sau mă voi regăsi în fața aceluiași laptop peste câteva luni scriind despre alt sezon din aceeași telenovelă?
Un articol de Alexandra Albu, jurnalist Digi24 specializat pe subiecte de politică externă.
