OAMENI. Florin Milciu, diagnosticat cu tripareză spastică, este antrenor de ping pong pentru persoanele cu dizabilități

Un șofer beat și fără permis a produs mai multe accidente în București cu o mașină furată

Incendiu la Oltchim Râmnicu Vâlcea

Momentul în care un traficant de droguri aruncă marfa pe geam

Unul dintre cei mai mari traficanți de droguri din lume a fost arestat

După caniculă, furtunile au făcut prăpăd

Momentul în care o balenă răstoarnă o barcă în largul coastei New Hampshire. Cum au fost salvați pescarii de la bord

Cresc sau nu taxele? Anunțul ministrului de Finanțe, Marcel Boloș

Filmul crimei din Brăila, la secundă. Suspectul s-a întors în cabinetul stomatologic imediat după comiterea faptei

CNP pentru cumpărături online. Achizițiile scumpe ale românilor pe internet ar putea fi verificate de Fisc

„Am fost diagnosticat cu tripareză spastică. Muşchii sunt foarte încordaţi, o parte foarte încordaţi, o parte moi. Până la vârsta de un an şi până la zece ani am făcut patru operaţii. Cât de cât am început să merg. Pe la 17 ani am început să merg singur, mergeam singur la şcoală, am făcut şcoală normală, am făcut liceul, am făcut Politehnica”, povestește Florin Milciu.

El spune că sportul dă un tonus persoanelor cu dizabilități, care îi fac să treacă peste greutăţi.

„Timp de trei ore pe zi învăţ sportivii cu dizabilităţi tenis de masă”, spune el.

„La subsolul blocului am găsit o masă de ping pong şi am început să joc cu vecinii, cu tatăl meu, cu colegii. Avantajul acestui sport a fost că eram cât de cât egal cu el când jucam. Nu se simţea nicio diferență, începeam să învăţ să pot să joc de la egal la egal cu ei. Performanţa a început destul de greu pentru că nu găseam cluburi în care să practic tenis de masă şi abia în 1992 am găsit şi apoi am găsit pe Cristian Drăghici cu care în 95 am plecat la europene, fără antrenori, o echipă de patru inşi şi până atunci nici nu văzusem o masă ca aceasta, jucam pe mese din lemn”, își amintește Florin Milciu.

„În 2002 am preluat Asociaţia OK Club şi timp de zece ani a fost singurul club din Bucureşti pentru sportivi cu dizabilităţi. În componenţa clubului, la ora actuală, avem 20 de sportivi pe care îi ducem la concursurile interne. Dintre aceştia, doi-trei pot merge şi la concursurile internaţionale”, spune el.

„În acelaşi timp cu partea de antrenorat, eu trebuie să asigur şi finanţarea clubului şi asta e destul de greu pentru că nu avem niciun sponsor. Singura noastră şansă de a ne finanţa este acel 2% de pe impozitul pe salariu. Avem nevoie şi de ajutor. În spatele oricărei persoane cu dizabilităţi ar trebui să fie cel puţin doi, trei oameni care să îi ajute. Ne mai ajută mulţi voluntari care vin să mai joace separat cu noi”, mai spune Florin Milciu.