Crimă la metrou. De ce nu au intervenit oamenii de pe peron

O tânără de 25 de ani a fost ucisă marți seara, după ce a fost împinsă în fața trenului, la stația de metrou Dristor. Cu toate că au existat martori la agresiune, nimeni nu a sărit în ajutorul femeii. Explicația ne-o oferă Gabriel Diaconu, psihiatru. 

Șeful diplomației poloneze spune că NATO ar învinge rapid Rusia „dacă ne-ar ataca și ne-am da jos mănușile”

Meteorologii anunță o încălzire a vremii, după episodul cu ploi și vreme rece. „Nu înseamnă că a venit toamna”

Mesajul lui Nicușor Dan pentru ministrul Nazare și noua lui soție. Președintele și partenera sa au participat la nuntă

Scandal de hărțuire sexuală la o companie de stat. AMEPIP anunță că a analizat mai multe plângeri

Primăria din Baia Mare a fost amendată pentru că a construit o pistă de biciclete. Care sunt nemulțumirile oamenilor

Posibile tulburări pe piața mondială a petrolului după ce o conductă din Arabia Saudită a fost atacată cu drone

Construcția metroului M6 care leagă București de Aeroportul Otopeni avansează. Cum arată lucrările la prima secțiune din cei 14,2 km

Inflația a scăzut în luna august. Motorina și chiriile, printre cele mai mari creșteri de prețuri. Topul scumpirilor

Prețul benzinei a ajuns la un nivel istoric în România, după ce cotația petrolului a depășit 106 dolari pe baril

"E o chestiune care ține de psihologie și care e greu de descărcat în conștiința omului de rând. Într-un spațiu public, fiecare dintre noi își construiește mai degrabă o bulă de singurătate. Nu doar simpla prezență face ca oamenii să se implice la un moment dat, dacă se întâmpla ceva. Efectul se numește efect Genovese și este legat de o crimă care a avut loc acum mai mulți ani in Statele Unite în care, în plină zi, în fața propriei case, o tânără, Kitty Genovese, a fost omorâtă în plin văz al vecinilor. Niciun vecin nu a făcut nimic, nimeni nu a căutat să o ajute. Nu e o chestiune tipic României, e un efect care a fost descris în nenumărate rânduri și ține de poziția psihică în care se află oamenii pe un peron, în propriile case, pe un trotuar. Nimeni nu se identifică în momentul ăla cu un factor de acțiune, cât cu un trecător," explică psihiatrul Gabriel Diaconu.

"Tindem să avem reacția de pasivitate în fața pasivității și de evitare a violenței. Nu putem să dăm timpul înapoi. Situația ar fi putut să fie modulată, decât prevenită. Responsabiliatea faptei aparține doar făptașului și, în mod indirect, responsabilitatea pentru cât de nesigure sunt stațiile noastre de metrou aparține autorităților," precizează specialistul.

"Această doamnă a trecut prin sistemul de psihiatrie românesc, dar nu a fost ajutată până la capăt. Ne aflăm în fața unei schiziofrenii legislative. Pentru că în situații de estimare a riscului folosim un singur cuvânt care este profund subiectiv, anume cuvântul de iminență. Doar dacă pericolul este iminent putem să restrângem drepturile și libertățile unei persoane. Când iminentă este violența asupra altei persoane, dar nu avem o unitate de măsura a iminenței. Nu avem nici măcar un canon unitar prin care medicul de gardă sau urgentist, altfel decât violența flagrantă poate să propună că persoana poate fi reținută. Legea există, norma există, dar aplicarea lor lipsește cu desăvârșire," adaugă psihiatrul.