Cristian Pîrvulescu: Societatea civilă nu poate suplini lipsa unor partide politice democratice, autentice

Data publicării:
cristian pirvulescu digi24

În România, societatea civilă nu a fost niciodată populară. Caragiale, care este un foarte bun exponent al ideilor familiare în secolul XIX, îşi râde de cei care sunt în comitete şi comiţii, or ce erau comitetele şi comiţiile? Erau asociaţii, erau societatea civilă din secolul XIX, arată politologul Cristian Pîrvulescu într-un interviu pentru „Pașaport diplomatic” pe tema rolului societăţii civile într-o democraţie. Societatea civilă se manifestă în prezent, dar ea nu poate suplini ceva foarte important: partidele politice. Lipsa unor partide politice democratice, autentice, de opoziţie sau de putere, asta este de fapt problema Europei de Est în momentul de faţă, arată Cristian Pîrvulescu în interviul pentru Digi24.

Balazs Barabas: Cât de cunoscută este societatea civilă în România? Ce ştiu oamenii despre importanţa ei sau dacă o consideră importantă?

Cristian Pîrvulescu, politolog: Sondajele de opinie arată că societatea civilă este cunoscută, dar nu ca atare. Sunt cunoscute organizaţii, notorietatea unor organizaţii care aparţin de societatea civilă instituţionalizată precum Crucea Roşie este imensă, de exemplu. Dar dacă ne referim de exemplu la societatea civilă civică, este mai puţin cunoscută, deşi comentariile legate de manifestaţiile începând cu Piaţa Universităţii din 1990 până la manifestaţiile din Piaţa Victoriei de acum s-au făcut. Vorbim despre notorietatea unui fenomen în toate straturile sociale şi nu numai în zona urbană. De ce? Pentru că societatea civilă este o manifestare preponderent urbană. Există organizaţii neguvernamentale şi în zona rurală, dar nu există o susţinere de acelaşi tip. Ele sunt mai degrabă culturale, dacă vreţi, sportive şi mai puţin civice, dar încearcă, făcând educaţie în diferite direcţii să şi organizeze o societate civilă. Dar în România, societatea civilă nu a fost niciodată populară. Gândiţi-vă la Caragiale, care este un foarte bun exponent al ideilor care erau familiare în secolul 19 şi care îşi râde de cei care sunt în comitete şi comiţii, or ce erau comitetele şi comiţiile? Erau asociaţii, erau societatea civilă din secolul 19. Deci, pentru lumea conservatoare, societatea civilă este privită cu ostilitate. Ce este, în fond, societatea civilă? Este modul în care oamenii obişnuiţi se organizează în raport cu autorităţile pentru a susţine interese care nu intră în sfera de preocupări şi de interese ale autorităţilor. O pot face organizat, asociaţii, fundaţii sau alte forme juridice de organizare, sau o pot face spontan, încercând să-şi apere anumite drepturi. Spre exemplu, să apere un parc care este distrus de autoritatea locală pentru a construi, nu ştiu, un supermarket, situaţie care se întâmplă atât de des în momentul de faţă. Deci, societatea civilă este o exprimare a interesului faţă de problemele civice, adică faţă de problemele cetăţii.

Balazs Barabas: Multe organizaţii ale societăţii civile sunt privite de guvern ca fiind contradictorii sau de parcă le-ar ataca interesele sau politicile. Aşa este în toată Uniunea Europeană, este ceva obişnuit să fie aceasta viziunea guvernelor?

Retorică à la Putin

Cristian Pîrvulescu: Este evident că între societatea civilă din Vest şi cea din Est există diferenţe importante. Societatea civilă face parte din modelul liberal, cel atât de criticat astăzi de Viktor Orban sau de Liviu Dragnea, ca să dăm două exemple, dar este criticat şi în multe alte părţi. De ce? Pentru că de fapt, democraţia şi libertăţile au nevoie de o susţinere, iar societatea civilă este susţinerea pe care se bazează. Cum societăţile occidentale au devenit societăţi liberale în urmă cu câteva sute de ani, acolo este absolut normal să accepţi societatea civilă, dar nu este văzută ca fiind un construct artificial, introdus de occidentali, un fel de coloana a cincea. Este viziunea pe care Putin a avut-o în Rusia în momentul în care a demarat procedura pentru a impune şirul de legi liberticide. În 2012, după manifestaţiile de protest împotriva realegerii sale ca preşedinte a dat celebra lege a agenţilor străini. Deci, ce sunt asociaţiile? Sunt agenţi străini. De ce? Pentru că primesc bani din străinătate, deci nu fac decât să urmărească interesele străinătăţii, ceea ce se întâmplă acum în România. Dar nu este o noutate, nu este pentru prima dată când asociaţiile sunt acuzate de acest lucru, s-a mai întâmplat şi în anii '90. Nu fac decât să revină la stereotipurile din anii '90, pentru că atunci când priorităţile erau integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană, societatea civilă a jucat un rol important şi a fost un aliat strategic. Dar când discutăm despre statul de drept şi libertăţi, societatea civilă devine un inamic, mai mult decât atât, principalul inamic, pentru că este singurul care poate asigura susţinere pentru instituţiile care luptă pentru libertate. Ce este statul de drept fără societatea civilă? O abstracţie. Şi vedem astăzi cum loviturile împotriva statului de drept se dau cu o repeziciune extraordinară, în paralel cu cel împotriva societăţii civile, care este atacată în diferite feluri.

Listele cu oamenii lui Soros, ideea statului paralel şi aşa mai departe, toate acestea sunt împreună. Nimeni nu se întreabă însă, vreau să spun nu dintre cei care susţin societatea civilă, ci dintre ceilalţi, cum se întâmplă că în România folosim exact aceeaşi retorică ca a lui Putin? Nici măcar fineţuri nu sunt aici. Luăm de la Erdogan ideea de stat paralel şi o punem în practică în România, nu numai în discurs, ci şi în acţiunea politică, luăm de la Putin ideea de societate vândută Occidentului şi ajungem la discursul lui Bacalbaşa, care ar fi aberant, dacă n-ar fi de-a dreptul periculos pentru democraţie, ajungem deci într-o situaţie traumatizantă.

Or, în restul Europei nu se întâmplă aşa. În Europa de Vest există o societate civilă divizată, dacă vreţi, vorbim astăzi de civil society şi uncivil society, societate civilă şi societate necivilă. Dar există totuşi o dezbatere, nu există un atac concertat al autorităţilor împotriva organizaţiilor.

Balazs Barabas: Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a declarat de curând că societatea civilă vibrantă este unul din fundamentele democraţiei. Dacă un personaj atât de important, american, atrage atenţia asupra acestui lucru, credeţi că guvernul român va reveni asupra viziunii sale asupra societăţii civile?

Surpriza de la Washington

Cristian Pîrvulescu: Mă îndoiesc că în România discursul lui Mike Pompeo are vreun fel de importanţă. În fond, au fost atât de mulţi alţii care au susţinut acelaşi lucru şi nu a contat, pentru că în final contează cum se va negocia cu grupul de apropiaţi din jurul lui Donald Trump, până la urmă şi aici există destul de mulţi iliberali care sunt dispuşi să asculte şi povestea acestora. Este o bătălie de influenţă în momentul de faţă, dar da. Să remarcăm că deşi Donald Trump a fost ales acum mai bine de 2 ani de zile şi este în funcţie de peste doi ani, din ianuarie 2017, politica externă a SUA nu s-a schimbat în ceea ce priveşte societatea civilă. Ceea ce este o surpriză şi pentru Orban, şi pentru Dragnea, şi pentru Kaczyński, pentru că se aşteptau să fie susţinuţi. Or nu, SUA sunt conştiente că democraţia, pentru că până la urmă asta susţin, nu se poate dezvolta decât în felul acesta şi de aceea sunt atât de critici în ceea ce priveşte atacurile asupra democraţiei.

Răspunsul lui Viktor Orban: nu suntem convinşi că NATO poate asigura apărarea Ungariei, ca urmare încercăm să dezvoltăm propria noastră apărare naţională. Imediat după vizita lui Mike Pompeo la Budapesta, acest discurs arată foarte clar că încercarea americanilor de a scoate de sub influenţa ruşilor o serie de statele din Centrul Europei nu a avut pentru moment succes. Polonia nu este în zona de influenţă a Rusiei, ştim asta, dar fiind în zona de influenţă iliberală se află într-o situaţie de izolare fără precedent.

Balazs Barabas: Vedeţi exemple de cooperare bună, în Europa de Est, între guverne şi societatea civilă?

Cristian Pîrvulescu: O, da! Există şi exemple de genul acesta, inclusiv în cazul unui guvern conservator, cel din Croaţia, spre exemplu, mă refer la zona aceasta, în general la Balcanii de Vest. Chiar în afara UE, în Balcanii de Vest există o tradiţie, susţinută de finanţatori şi de UE, a bunei colaborări între societatea civilă, organizaţiile neguvernamentale şi Guvern, dar din ce în ce mai puţin. Adică, Cehia, Slovacia, ţări care au fost exemplare din punctul acesta de vedere, nu mai sunt. În Polonia spre exemplu, s-au alterat mecanismele. În sensul în care sigur că există un colegiu în care sunt împreună reprezentanţii autorităţilor şi ai ONG-urilor, finanţarea n-a fost blocată, în schimb este orientată pe baza termenilor de referinţă, către organizaţiile rurale, adică exact către zona care susţine partidul de guvernământ, şi nu spre organizaţiile care au contestat partidul de guvernământ cu atât de multă forţă, pentru că societatea civilă este vibrantă şi în Polonia şi în Ungaria, nu doar în România. Vedem că peste tot societatea aceasta se manifestă, dar ea nu poate suplini ceva foarte important: partidele politice. Lipsa unor partide politice democratice, autentice, de opoziţie sau de putere, asta este de fapt problema Europei de Est în momentul de faţă, faptul că discursul iliberal a prins şi într-o parte a societăţii, dar mai ales în rândul clasei politice. A prins, de fapt a fost acolo, dar acum a apărut momentul oportun ca toate aceste idei să fie dezvăluite, scoase din întuneric.

Citiți și:  Arno Metzler, președintele Grupului European pentru Diversitate: Independența presei e amenințată în toată Europa

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri