Sergiu Nicolaescu, evocat de cei care l-au cunoscut

Sergiu Nicolaescu era renumit pentru seriozitatea cu care îşi făcea meseria. Câteodată, cu o portavoce, reuşea să ţină în frâu mii de figuranţi pe care trebuia să îi coordoneze pe platourile de filmare.

„În relaţia regizor-actor părea un dur, dar el era un suflet de copil” - Ion Dichiseanu.

„Uram zilele de filmare şi nu mai puteam de fericire când mă gândeam peste câteva zile ce am realizat” - Szoby Cseh, cascador.

Nu există cunoscut de-al său care să nu aibă o amintire legată de filmele lui Sergiu Nicolaescu.

„La filmul 'Dacii' a folosit o cergă, de fapt două cergi, făcute de măicuţa mea de la Sapantza, în acea colibă, dacă vă amintiţi din secvenţa filmului când un român s-a îndrăgostit de o fiică de dac” - Gheorghe Turda.

Irina Margareta Nistor povesteşte că ziua în care a obţinut un autograf de la Sergiu Nicolaescu a fost una foarte fericită pentru ea: „Eram la Băile Herculane şi era un cinematograf în aer liber. Mergeam cu părinţii mei. Aveam vreo 14-15 ani şi vedeam în fiecare seara un alt film de-al lui, toate cu comisarii şi pe vremea aia mi se părea mai ceva ca un film american”.

Pe regizorul Laurenţiu Damian, Sergiu Nicolaescu l-a ajutat la începutul carierei. I-a fost producător la primul său film.

„Întâmplarea a făcut să aibă mâna dreapta în ghips. imaginaţi-vă un om care se chinuie cu mâna stânga să scrie pe o invitaţie de gală, bravo Laurențiu, îţi doresc succes, cred că s-a născut un regizor”, a spus regizorul.

Adrian Năstase i-a fost vecin. Politicianul a scris pe blog cum au mers împreună în Irak, în 2004, iar şirul de amintiri continuă.

„Locuia peste drum de muzeu, foarte aproape de noi. Uneori îl vedeam dimineața, la răsăritul soarelui în balconul apartamentului său, dezbrăcat până la brâu, "sorbind", cu primele raze ale soarelui, cu mâinile ridicate, energia Universului pe care, apoi, generos, o împrăștia în jurul său”, a scris acesta pe blog.