Biserică: Nu trebuie să iertăm oameni care au greșit față de țară. Iertarea păcatelor presupune penitență

Data actualizării: Data publicării:
francisc-dobos-vasile-banescu

În plină dispută publică despre amnistie şi graţiere, ce înseamnă în cheie creştină iertarea păcatelor? Cum să privim păcatul şpăgii? Ce semnificaţie mai are Crăciunul sărbătorit mai ales cu luminiţe şi belşug de mâncare? Despre toate acestea au vorbit Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, şi Francisc Doboş, omologul său de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, la emisiunea "În faţa ta".

Despre amnistie și grațiere

Francisc Doboș: „Cu mare părere de rău aici mă leg de anul 2000, atunci a fost un mare jubileu pentru Biserica Catolică. A fost unul deosebit. Marea părere de rău a Papei Ioan Paul al II-lea a fost că nu a reușit să pună în practică această realitate biblică, să se ierte datoriile națiunilor sărace față de națiuni bogate, pe care oricum nu ar fi avut cum să le plătească. Cu acest concept sunt foarte de acord. Când ierți cuiva niște datorii cumulate pentru a nu subjuga alte vieți. Dar nu sunt de acord cu... Nu suntem noi în măsură să iertăm anumite responsabilități pentru care oamenii ar trebuie să dea seama. Nu trebuie să iertăm oameni care au greșit față de țară sau față de viețile altora. În concept teologic iertăm, dar trebuie să își îndeplinească pedeapsa pentru ceea ce au săvârșit. Lucrul ăsta e foarte clar.”

Vasile Bănescu: „Inclusiv în cheie creștină, iertarea păcatelor presupune un act de penitență, pocăință, schimbarea modului de a gândi, o întoarcere cu fața spre propriile scăderi. În anul acesta centenar, noi, ca popor, de la autorități până la ultimul cetățean aveam o datorire de recuperare memorială, nu cred că avem o urgență de recuperare de tip penitencirar, ci memorial. Trăim într-o societate post traumatica după un totalitarism care ne-a stâlcit ca popor și ca societate. Avem de recuperat această memorie a acestei sute de ani. Avem nevoie să ne cunoastem istoria, să scoatem la lumină repere.”

Ce spune Biblia de corupţie?

Francisc Doboş: „Este corupția morală înainte de toate. Pentru că, evident, pentru noi corupția este cea socială și politică. Dar înainte să fie socială și politică, corupția în sine este umanitatea rănită, adică corupția este o corupție morală în fond, când omul se lasă ademenit.”

Vasile Bănescu: „Există noțiunea de șpagă în instituțiile unui stat care se poate scufunda în corupție înfiorătoare. Iar coruptia are o sorginte spirituală. Cine derapează în spațiul spiritual va derapa și în spațiul văzut. Nu există act de corupție decât dacă în tine s-a surpat ceva din punct de vedere moral.”

Ce vă doriți pentru România la 101 ani?

Vasile Bănescu: „În primul rând, o creștere a gradului de luciditate, o creștere a gradului de discernământ, pentru că au legătură. Asta înseamnă o educație mai coerentă. Îmi doresc o Românie mai educată.”

Francisc Doboș: „O Românie mândră, dar de acea mândrie a unei creșteri interioare, care se va reflectă într-o creștere și bunăstare socială, economică și politică.”

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri