Galerie Foto Cum arată viața palestinienilor din Fâșia Gaza, "cea mai mare închisoare în aer liber". Bombardamente, sărăcie și viitor incert

Fâșia Gaza este cel mai mic dintre teritoriile palestiniene, casă pentru aproximativ 2,2 milioane de palestinieni înghesuiți pe o bucată de pământ de 41 de kilometri lungime și doar 10 kilometri lățime. Enclava e cuprinsă între estul Mării Mediterane, Israel și Egipt. Deși nu e ocupată în mod oficial, granițele sunt strict controlate de aceste două state. Experții ONU descriu Fâșia Gaza ca fiind cea mai mare închisoare în aer liber din lume. Populația, majoritar tânără, trăiește din ajutoarele internaționale și e dependentă de importurile din Israel și Egipt, iar nivelul de trai e extrem de scăzut. Sistemul educațional și cel de sănătate sunt deficitare, iar palestinienii își duc traiul de zi cu zi printre ruinele provocate de conflictele care au măcinat zona ani de zile. 

Deschide galeria foto

,

Aflată inițial sub controlul Egiptului, Fâșia Gaza a fost capturată de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Armata israeliană și-a retras trupele și soldații de acolo în 2005.

În prezent, enclava se află sub controlul grupării islamiste Hamas, care a îndepărtat de la putere Autoritatea Națională Palestiniană în 2007, după o revoltă violentă.

De atunci, Israel și Egipt au început să controleze granițele Fâșiei Gaza, restricționând transporturile de bunuri și accesul palestinienilor dincolo de graniță. Blocada a fost motivată de rațiuni de securitate. 

De când a preluat puterea în Fâșia Gaza, organizația Hamas, considerată teroristă de puterile occidentale, s-a aflat în război cu Israelul. A atacat statul cu rachete și a fost, la rându-i, bombardată de armata de la Tel Aviv. Totul a culminat cu atacul de amploare de sâmbătă, când mii de rachete au fost trase asupra Israelului.

Tel Aviv a răspuns violent și a atacat sute de ținte de pe teritoriul Fâșiei Gaza.

Victime colaterale în acest război sunt, fără îndoială, civilii palestinieni și israelieni, scrie BBC. 

"Asediu total"

Mesajul ministrului Apărării din Israel din 9 octombrie, prin care a cerut asedierea totală a Fâșiei Gaza, a fost cât se poate de clar și n-a rămas fără răspuns.

Israelul a declarat război și a bombardat masiv ținte de pe teritoriul enclavei. 11 profesori ai unor şcoli din Fâşia Gaza, administrate de către ONU, şi 30 de elevi au fost ucişi în atacuri israeliene. Alţi trei profesori şi opt elevi au fost răniţi, potrivit Organizaţiei.

În total, 1.000 de case au fost distruse în enclava palestiniană, iar alte 560 au fost avariate şi nu mai pot fi locuite, potrivit ONU.

Civilii palestinieni s-au refugiat în zeci de şcoli ONU, rezervele de apă şi hrană scad, iar unii membri ai personalului Organizaţiei muncesc non-stop 24 de ore din 24.

”Cetăţenii au nevoie de protecţie”, cere un purtător de cuvânt al ONU, Stephane Dujarric.  ”Vrem să se deschidă un coridor umanitar”, pledează el.

Fâșia Gaza nu mai primește apă, mâncare și combustibili până când militanții Hamas nu eliberează ostaticii.

Criză umanitară

Singura centrală electrică din Gaza a încetat să mai funcționeze după ce a rămas fără combustibil pe 11 octombrie, lăsând spitalele pline de răniți în beznă. Unitățile s-au folosit de generatoare de rezervă pentru a putea îngriji răniții.

Chiar și înainte de izbucnirea conflictului, Fâșia Gaza primea curent electric doar 13 ore pe zi. 

Se așteaptă ca unele spitale cu rezerve limitate să rămână fără combustibil în câteva zile.

De asemenea, peste 600.000 de persoane au rămas fără apă potabilă din cauza deciziei israeliene de a întrerupe aprovizionarea cu apă. Pompele locale de apă și sistemele de canalizare vor avea, de asemenea, nevoie de combustibil pentru a funcționa.

Închiderea punctului de trecere a mărfurilor de la Kerem Shalom cu Israelul a dus la epuizarea stocurilor de alimente: o treime din magazinele din Gaza raportează o lipsă de produse de bază. ONU afirmă că majoritatea magazinelor mai au suficiente alimente pentru doar două săptămâni.

Cel puțin 200.000 de persoane au fost strămutate, după ce au fugit de teama pentru viața lor sau pentru că locuințele lor au fost distruse în urma atacurilor aeriene.

Cei mai mulți se adăpostesc în școlile administrate de ONU.

Control la granițe

De ani de zile, Israelul controlează cine iese și cine întră în Fâșia Gaza. După atacul lansat de Hamas, Tel Aviv a închis pe termen nelimitat punctul de trecere Erez din nordul Fâșiei, în timp ce punctul de trecere a frontierei Rafah, controlat de egipteni, din sud, a fost închis pe 9 și 10 octombrie din cauza atacurilor aeriene israeliene.

Înainte de conflict, palestinienilor li s-a interzis să părăsească Gaza prin Israel, cu excepția cazului în care obțin un permis de ieșire eliberat de Tel Aviv. Permisele erau acordate doar muncitorilor, oamenilor de afaceri, pacienților și însoțitorilor acestora și celor din serviciile umanitare.

Luna trecută, 58.600 de persoane au primit permisul de a traversa granița pe la Erez, o creștere cu 65% peste media lunară pentru 2022, potrivit ONU.

Între timp, palestinienii care doreau să plece prin Rafah au fost nevoiți să se înregistreze la autoritățile palestiniene cu câteva săptămâni înainte și să aplice în Egipt, care impune limite similare.

Egiptul a acordat permise pentru 19.600 de persoane în luna august. 

Înghesuiți printre ruine

Fâșia Gaza are una dintre cele mai mari densități de populație din lume. În medie, sunt peste 5.700 de oameni pe kilometru pătrat, dar această cifră crește la peste 9.000 în orașul Gaza.

Peste 75% din populația Gazei - aproximativ 1,7 milioane de oameni - sunt refugiați înregistrați, potrivit ONU. Peste 500.000 dintre ei trăiesc în opt tabere aglomerate răspândite pe tot teritoriul.

Conflictele dintre militanții palestinieni și Israel și condițiile de viață precare au lăsat mulți oameni fără locuințe adecvate.

Datele ONU arată că din cele 13.000 de case distruse din 2014 și până în prezent, doar 2.200 au primit fonduri pentru reparații. Alte 72.000 de case au fost lăsate la stadiul de ruine. Bilanțul a crescut alarmant odată cu noile atacuri. 

În Fâșia Gaza, lucrările nu pot fi realizate pentru că Israelul oferă acces limitat la materiale de construcții și echipamente specifice. Tel Aviv invocă o așa numită "dublă utilizare".

Spitale sub presiune

Spitalele din Fâșia Gaza sunt supraîncărcate și sunt frecvent afectate de întreruperile de curent și de lipsa de materiale și echipamente medicale. Multe servicii și tratamente specializate nu sunt disponibile.

Anii de dispute și conflicte au limitat dramatic accesul palestinienilor la servicii de sănătate.

Pacienții care au nevoie de îngrijiri speciale în spitalele din Cisiordania sau din Ierusalimul de Est trebuie să obțină mai întâi permisele de ieșire aprobate de autoritățile israeliene.

Din 2008 până în 2022, peste 70.000 de cereri de permis pentru răniți - adică o treime din total - au fost amânate sau respinse. Unii pacienți au murit în așteptarea unui răspuns.

Mâncare cu rația

Palestinienii se bazează pe importuri pentru a-și asigura hrana de zi cu zi.

Aproximativ 22% din cele 12.000 de camioane încărcate de mărfuri pe care Israelul și Egiptul le-au permis prin punctele de trecere Kerem Shalom și Rafah în august 2023 erau provizii de alimente, potrivit ONU.

Restricțiile israeliene privind accesul la terenurile agricole și pescuit i-au forțat pe palestinieni să depindă doar de importuri și ajutoare, pentru că nu-și pot produce singuri alimentele. Fermierii nu pot cultiva nimic pe terenurile pe care le dețin în zonele restricționate și bine delimitate de Israel.

Israelul impune, de asemenea, restricții de navigație în Marea Mediterană, ceea ce înseamnă că locuitorii din Gaza pot pescui doar pe o anumită distanță de țărm - în prezent între 11 și 28 km.

Odată cu războiul din aceste zile, Israelul a închis Kerem Shalom și a interzis orice pescuit. Pentru a încerca să ocolească blocada, Hamas a construit o rețea de tuneluri pe care le folosește pentru a aduce mărfuri în Fâșie din Egipt și, de asemenea, ca centru de comandă subteran.

Israelul spune că tunelurile sunt folosite și de militanți pentru a introduce arme și a se deplasa fără să fie depistați. E motivul pentru care acele ținte sunt bombardate frecvent.

Fără apă potabilă

Apa de la robinet din Fâșia Gaza nu e potabilă, pentru că e sărată și poluată.

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit cerința minimă pentru necesarul zilnic de apă la 100 de litri de persoană - pentru a acoperi băutul, spălatul, gătitul și igiena. În Gaza, consumul mediu este de aproximativ 84 de litri, dar palestinienilor li se spune frecvent să facă economii, din cauza penuriei tot mai mari.

ONU a avertizat pe 10 octombrie că decizia Israelului de a întrerupe livrările de apă, electricitate și combustibil va duce la o lipsă gravă de apă potabilă.

Stațiile de tratare a apelor uzate au încetat să funcționeze din lipsă de combustibil.

Școli pe post de adăposturi

Mulți copii merg la școli administrate de Organizația Națiunilor Unite, dar aceste clădiri funcționează mai mult pe post de adăposturi în urma bombardamentelor. 

Potrivit agenției palestiniene pentru refugiați UNRWA, 71% din cele 278 de școli ale sale din Gaza au un sistem „în două ture”, cu o parte dintre elevi care învață dimineața și ceilalții după amiază.

Sistemul este, însă, unul precar - în medie, în 2022 învățau nu mai puțin de 41 de elevi.

Fâșia Gaza are una dintre cele mai tinere populații din lume, cu aproape 65% din populație sub 25 de ani, potrivit CIA World Factbook. Prin comparație, procentul tinerilor din Londra depășește puțin 20% în Londra, unde, conform datelor de la recensământul din 2021, peste 65% dintre locuitori au vârste cuprinse între 25 și 64 de ani.

Peste 80% dintre palestinieni trăiesc în sărăcie, iar nivelul șomajului e unul record: 45% în 2022.

Șomajul în rândul tinerilor e chiar mai mare - 73,9% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 19 și 29 de ani, care dețin diplome de liceu sau diplome universitare, nu au un loc de muncă.

Majoritatea persoanelor care trăiesc acum în Fâșia Gaza sunt descendenți ai refugiaților palestinieni care au fost expulzați în mod violent din casele și satele lor natale din ceea ce este astăzi Israelul modern, în timpul războiului din 1948, care a dus la crearea statului.

Editor : Ciprian Ioana