ANALIZĂ. Opţiunile pe care le are la dispoziţie Barack Obama pentru a rezolva situația din Irak

1. TRUPE LA SOL

Barack Obama a spus în mod clar că "nu vom retrimite trupe americane în luptă, în Irak".

Retragerea trupelor din cele două conflicte în care Statele Unite au fost angajate timp de un deceniu - în Afganistan şi Irak - este o componentă centrală a politicii externe a preşedintelui american. Un pas înapoi pare imposibil.

Subiectul se bucură de un consens relativ în Congres şi nu există apetit nici în rândul populaţiei americane pentru trimiterea de trupe în Irak, unde Washingtonul a cheltuit zeci de miliarde de dolari şi unde au fost ucişi aproape 4.500 de militari americani.

2. ATACURI CU AVIOANE DE LUPTĂ

Numeroase voci se ridică în Statele Unite, în special în rândul republicanilor, reclamând atacuri aeriene puternice şi rapide. "Este necesar ca puterea aeriană americană să-şi spună cuvântul", a declarat senatorul Lindsey Graham.

Ministrul irakian de Externe Hoshyar Zebari a anunţat miercuri că Bagdadul a cerut "în mod oficial" Washingtonului să efectueze atacuri aeriene contra jihadiştilor.

Avioane de vânătoare de tip F-18 ar putea să decoleze de la bordul portavionului USS George H.W. Bush, care a fost mobilizat în Golful Persic.

Asemenea atacuri nu necesită prezenţa unor trupe importante pe teren, însă unii experţi subliniază că ele nu pot avea loc fără "ochi pe teren", mai ales că jihadiştii operează în zone foarte populate, ceea ce creşte riscul producerii unor victime în rândul civililor.

În acest weekend, la Bagdad au fost mobilizaţi 170 de militari pentru apărarea Ambasadei Statelor Unite. Alţi 100, probabil din cadrul forţelor speciale, mobilizaţi în regiune, sunt pregătiţi să intervină şi ar putea să joace un rol crucial în "ghidarea" unor eventuale atacuri aeriene.

3. ATACURI LIMITATE ŞI ŢINTITE CU AVIOANE FĂRĂ PILOT

De când s-a instalat la Casa Albă, Obama şi-a afişat preferinţa pentru acţiuni militare foarte bine ţintite cu avioane fără pilot, indiferent că este vorba despre Yemen, Pakistan sau Africa.

El ar putea să aleagă din nou această cale. Însă contextul este diferit.

"În Yemen, Statele Unite vizează câţiva lideri clar identificaţi. În irak, provocarea este mult mai importantă. Nu există nicio certitudine că tiruri cu drone (avioane fără pilot) vor permite o diferenţă semnificativă", declară Daniel Byman de la Brookings Institution, care subliniază asupra "extremei dificultăţi de a identifica ţintele".

Pentru a utiliza avioane fără pilot de tip Reaper sau Predator, Washingtonul are nevoie, în plus, de autorizaţie din partea ţărilor din care avioanele urmează să decoleze, şi anume Kuwait, Qatar sau Emiratele Arabe Unite (EAU), care nu au nicio încredere în Guvernul irakian.

4. CALEA DIPLOMATICĂ

După doi ani şi jumătate de la retragerea ultimelor contingente americane, Casa Albă nu-şi ascunde frustrarea tot mai mare faţă de regimul premierului irakian Nuri al-Maliki, un vechi activist şiit, care a ignorat toate îndemnurile în favoarea formării unui Guvern multietnic.

Casa Albă subliniază că Statele Unite nu se vor angaja într-o acţiune militară în absenţa unor progrese în plan politic.

"Fără un efort politic, orice acţiune militară pe termen scurt, inclusiv un ajutor pe care-l putem acorda, este sortită eşecului", a declarat Obama. Însă marja sa de manevră în acest sens pare foarte limitată.

"Preşedintele are dreptate să încurajeze reforme, dar al-Maliki a creat un sistem care-i exclude pe rivalii săi de la asumarea unor responsabilităţi şi care produce disensiuni cu obiectivul de a-i consolida puterea personală. Va fi dificil să-l convingă să schimbe această cale", subliniază Byman.

O cooperare cu Iranul a fost de asemenea evocată. Însă ea se loveşte de numeroase obstacole, iar orice cooperare militară între Washington şi Teheran este exclusă în acest stadiu.