Îmbătrânirea populaţiei Chinei schimbă industria globală
China, fabrica lumii, devine scumpă. Asta pentru că populaţia îmbătrâneşte, iar mâna de lucru e tot mai rară. Din 1980, forţa de muncă a Chinei a crescut cu aproape 400 de milioane de oameni. Migraţia uriaşă de la sate la oraş a alimentat creşterea spectaculoasă a economiei chinezeşti. Dar acum tendinţa demografică se inversează. Până în 2050 se estimează că oamenii peste 60 de ani vor însemna peste 36% din populaţia Chinei. Un număr mai mic al celor apţi de muncă va creşte salariile. Iar finalul erei mâinii de lucru ieftine din China va trage după sine schimbări mari în fabricile din întreaga lume, nu doar din Asia.
Dacă în urmă cu ceva timp chinezii acceptau să muncească pe salarii atât de mici încât nici măcar roboţii industriali nu puteau concura, acum industria Chinei trece printr-un proces amplu de automatizare. Munca omului e tot mai scumpă, iar tehnonologia, tot mai ieftină.
Unii producători din China încep să amortizeze costurile mai mari ale forţei de muncă investind in roboţi, pentru alţii însă investiţia nu are rost. Beneficiile Chinei dispar dacă nu mai e ieftină, aşa că se mută în alte ţări. Deja salariul mediu ajustat la productivitate e de 14,6 dolari pe oră în oraşele industriale de pe coastele Chinei, comparativ cu 22,6 în Statele Unite. China îşi pierde rapid competitivitatea şi deja, multe fabrici sunt mutate în Indonezia, Thailanda, Mexic, India. Demografia Chinei industrializează alte ţări dar în paralel, ieftinirea tehnologiei împinge industria mai aproape de pieţele de consum.
Pe viitor se estimează că roboţii vor ieftini atât de tare munca încât costurile logistice, taxele şi eforturile de marketing vor deveni mai scumpe decât costurile cu mâna de lucru, fiindcă industria se va baza pe tot mai puţini oameni. Astfel că o fabrică din China, India sau Thailanda va fi mai puţin atractivă decât una din Statele Unite sau Europa. Mai ales că se schimbă mult şi tendinţele de consum.
Se prevede un viitor al personalizării de masă. Oamenii vor haine făcute pe propriile măsuri, bere artizanală făcută pe propriul gust şi medicamente croite pe propriile gene. Iar fabricile care produc în masă la mare distanţă de consumatorul final sunt în dezavantaj. Levi's deja se plânge că aşteaptă 30 de zile până când ajunge un transport de pantaloni din China în America, ratează tendinţe şi rămâne astfel cu mărfuri pe stoc.
Se răspândeşte rapid producţia de haine făcută pe măsurătorilor exacte ale clientului, aşa că fabrica trebuie să fie aproape de consumator şi să livreze rapid. Scumpirea forţei de muncă în China alimentează progresul tehnologic. De exemplu, producţia bazată pe imprimantele 3D are acum mai mult sens ca oricând. Până în 2050 imprimantele 3D sunt aşteptate să aibă un impact major în producţie, în vreme ce China îşi va pierde locul de la centrul industriei globale.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
