Sari la conținut
News Alert

Mărturii din infern: „Nimeni nu știe ce înseamnă să te uiţi cum soţul tău violează o fată de 14 ani”

În infernul celor patru ani de război au fost prinși nu numai sirieni, ci şi cetăţeni străini, care s-au văzut implicați, fără voia lor, într-un conflict sângeros. O americancă din Siria a reuşit să scape după patru ani din coşmarul numit Stat Islamic doar după ce soţul ei, un terorist, a fost împuşcat. În aşteptarea permisiunii de a se întoarce acasă, femeia povesteşte ororile prin care a trecut.

„Din momentul în care am ajuns aici a fost diferit. A fost complet diferit. Eram un câine, nu aveam de ales, era extrem de violent”, a povestit Samantha Sally, cetățean american.

Femeia a povestit şi că, împreună cu soţul ei, au cumpărat sclavi, două fete şi un băiat. A vrut să le ofere copilelor o viaţă mai bună, dar bărbatul avea alte planuri.

„Nimeni nu îşi va putea imagina cum este să te uiţi cum soţul tău violează o fată de 14 ani. Niciodată. După aceea, (fata) venea la mine plângând şi o luam în braţe şi îi spuneam că totul va fi bine”, a mărturisit Samantha.

Fiul Samanthei a fost folosit de tatăl vitreg într-unul din cele mai cunoscute filme de promovare a islamiştilor. Spune că a fost forţat să facă asta şi tot ceea ce îşi doreşte acum este să ajungă acasă.  De fapt, cu toții își doresc să ajungă acasă. Pentru asta, americanca trebuie să facăî  că nu a plecat voluntar şi că nu s-a radicalizat în cei patru ani petrecuţi în capitala teroriştilor, Rakka.

Pe de altă parte, în Siria, la aproape două săptămâni de la atacul chimic de la Douma, ancheta încă nu se poate desfăşura. Inspectorii Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice sunt tot la Damasc, deşi cer de peste 10 zile să facă deplasarea în oraşul sirian.

Între timp, regimul lui Bashar al-Assad continuă să nege folosirea armelor chimice, iar victimele povestesc prin ce coşmar au trecut.

În seara zilei de 7 aprilie, Raşa era la masă împreună cu familia. Dintr-o dată, a auzit zgomotul asurzitor al bombelor şi a simţit mirosul de clor. Familia şi-a dat seama că este vorba despre un nou atac. Au acoperit feţele copiilor, dar mirosul devenea din ce în ce mai puternic. Viaţa fiicei ei a atârnat de un fir de aţă. Copilul era deja bolnav, din cauza altor atacuri chimice.

„Îmi lăcrimau ochii mult, nu puteam să văd din cauza lacrimilor, nu puteam respira. Nu puteam să trag aer în piept, inima a început să îmi bată cu putere şi fiica mea începuse să se albăstrească, din cauza pneumoniei. Era albastră şi nu vedea, i s-au bulbucat ochii şi nu putea să se ţină pe picioare. Nici acum ochii nu şi-au revenit complet”, a povestit Rasha Edlbi, locuitoare din Douma.

70 de oameni au murit intoxicaţi, dar Raşa şi copiii ei au fost duşi la un punct de prim-ajutor şi au scăpat cu viaţă. Şi-au părăsit casa şi trăiesc acum într-o tabără de refugiaţi.

Şase milioane de oameni se simt străini în propria ţară, iar mai mult de 13 milioane au nevie de ajutor umanitar.

Pe aceeași temă