REPORTAJ. Gara centrală din Munchen, un loc râvnit de mii de imigranți
Este ora 14:00. La peronul 12 soseşte trenul internaţional Budapesta-Munchen. Peronul se umple rapid cu oameni grăbiţi. Vorbesc la telefon şi cară multe bagaje. Un singur grup atrage însă toate privirile. Oamenii nu au bagaje şi se aşază pe jos, imediat după ce coboară din tren. Ne apropiem de ei. Sunt clar refugiaţi. Nu vorbesc germana, ştiu doar câteva cuvinte în limba engleză.
Pe un colţ al peronului stă Myriam. Are cu ea cu copil mic. Soţul i-a fost ucis într-un bombardament. Tot atunci şi casa i-a fost distrusă. A fost momentul când a decis să plece.
- Din cauza războiului din Siria. Este foarte greu. Război. Zgomot. Sânge. Omoară oameni.
- Cât de lung a fost drumul?
- 20 de zile.
- De unde?
- Din Turcia.
- Unde o să dormiţi?
- Nu ştiu!
În situaţia lui Myriam sunt sute de persoane care ajung zilnic în Munchen. Autorităţile germane s-au pregătit pentru valul uriaş de refugiaţi. În gara din Munchen, Poliţia Naţională a înfiinţat un birou unde sunt înregistraţi cei care vor să solicite azil.
În faţa gării a fost adus un autobuz. Este şi un punct medical aici, unde toţi refugiaţii sunt controlaţi.
La doar câţiva paşi am întâlnit doi fraţi din Afganistan. Stăteau pe jos într-o staţie de autobuz, fără să ştie încotro să o apuce. Lângă ei, răpuşi de oboseală, alţi refugiaţi. Au adormit cu permisele de şedere în braţe.
- Cum aţi ajuns aici?
- ...
- Cu trenul? De unde? Viena, Budapesta?
- Din Budapesta.
- A fost greu să ajungeţi aici? Aţi călătorit mult?
- Şase luni.
- Şase luni?
- E foarte mult.
- Aţi mers pe jos?
- Da!
- Vreau să muncesc aici. În trecut, Germania şi Afganistanul erau ţări prietene. Germania a ajutat de fiecare dată Afganistanul. Vreau să rămân aici.
Cei mai mulţi refugiaţi nu vorbesc nicio limbă străină. Se înţeleg cu autorităţile prin semne. Aşa am comunicat şi noi cu ei.
În Munchen, cei mai mulţi refugiaţi sunt din Siria şi Afganistan. Potrivit statisticilor oficiale, în ultimele luni a crescut şi numărul celor care vin din Pakistan şi Africa.
- De unde eşti?
- Din Pakistan.
- Cand aţi ajuns în Munchen?
- Astăzi. Cum? Cu maşina, cu trenul?
- Cu trenul.
- De unde?
- Viena.
- Vreţi să rămâneţi aici?
- Da, da! În Pakistan sunt probleme, aşa că am venit aici.
Pentru a obţine permisul de muncă şi statutul oficial de refugiat trebuie să aştepte chiar şi patru luni. Toţi aplicanţii susţin un interviu la Oficiul pentru Imigrări din Munchen. Până atunci, sunt cazaţi în câteva centre amenajate la marginea oraşului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
